Nu tânji
Nu pizmui
Şi nu invidia.
Nu peste mult
Vin alţii
Să se bucure
De toate
Ale tale,
Şi să sufere
Îmbrăţişând
Aceiaşi pumni
De pământ.
Sub petecul
Acesta de cer,
Tu nu-ţi mai poţi
Întinde aripile.
E prea strâmt
Pentru Zborul
Care eşti acum.

Va rămâne,
Doar o boare
Din suflarea ta,
Crenelată pe o petală,
Adaugată simplu
Unei corole,
Ce pastelează
Grădina parfumată.
Va rămâne,
Sub cer
Doar urma zbaterii
Unor aripi,
Şi ecoul trilului,
Păsării ce-ai fost
Cândva.
Nu tânji,
Nu pizmui
Şi nu invidia !

( Bucureşti, Martie – 2011 ; din volumul ” Râsul viorii fără arcuş”)