Album: fara album
Categorie: Diverse
Pace voua tuturor celor care sunteti implicati in sustinerea lucrarii de misiune din India. As vrea sa impartasesc cu voi cateva din experientele pe care le-am trait in primele 2 saptamani din India, iar ca sa nu fiu plictisitor, si nici foarte formal, voi scrie doar lucrurile pe care le consider mai importante si folositoare de stiut. Pentru cei care nu stiu, suntem o echipa de 10 persoane, intr-o calatorie misionara in India pentru 18 zile.
31 Iulie, Vineri, New Delhi
Cu ajutorul Domnului, am ajuns cu bine in India, dupa o calatorie de aprox 8-9 ore cu avionul Budapesta-New Delhi, cu escala de 2 ore in Istanbul. Primul lucru de care te lovesti cand cobori din avion, unde este A/C(aer conditionat), este caldura, nu exagerat de mare, dar din cauza umiditatii de peste 60% in aer, simti ca este mult, mult mai cald. Asa ca la ora 5 dimineata, dupa toate formalitatile din aeroport, cand am iesit in strada, parca era ora 15 la noi in plina vara, dar nu acel aer uscat, ci un aer umed, te simti de parca tot timpul esti cumva nespalat, si cleios.
In fine, dupa ce am ajuns la hotel si ne-am odihnit putin, am mers in vizita la un frate care ingrijeste de 28 de copii, cu varsta intre clasele 2-8. Am coborat la subsol, unde acesti copii isi faceau temele pentru scoala, intr-o caldura de cel putin 40grC, deoarece caldurii de afara se adauga si cea provenita din bucatarie, care era intr-o incapare alaturi. Ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca ei erau foarte fericiti. Ne-au cantat cateva catari in hindi, in stilul lor indian, tot timpul cu zambetul pe buze. Le-am cantat si noi, iar apoi ne-am jucat cateva jocuri cu ei, desigur in engleza, ceea ce pentru mine a fost o prima provocare. Le-am cumparat suc rece si ciocolata, si au fost asa de fericiti, chiar daca nu au avut pahare, si au trebuit sa bea cate 2 dintr-unul, mi-a placut ca lua primul nu mai mult de o gura, si apoi intindea la celalalt, si tot asa. Nu era problema cine bea mai mult...
Mi-a povestit fratele care ingrijeste de ei ca a fost invitat de unele biserici din America sa prezinte lucrarea lui, ca sa primeasca bani, insa a refuzat invitatia, deoarece in timpul cand pleaca el de langa copii, nimeni nu poate sa preia lucrarea pentru a conduce copiii si sa ii invete, asa ca ei pierd foarte mult. A fost plecat 3 luni impreuna cu sotia in Brazilia(ea e din Brazilia), iar cand au revenit, a fost nevoie sa reia tot procesul de invatare de la inceput. Rugati-va pentru astfel de oameni, ei duc tot greul lucrarii, si nu prea ii ajuta nimeni.
1 August, Sambata, Varanasi
Am zburat cu avionul de la New Delhi la Varanasi. Pe la ora 4 am ajuns in Varanasi, si apoi am intrat cu adevarat in ceea ce se numeste India.
Varanasi este centrul cultural si religios al Indiei, un oras mai important pentru religia hindusa decat chiar si capitala Delhi, deoarece hindusii cred ca acesta localitate este cea mai veche de pe pamant, si ca a fost infiintata de Shiva, unul din cei mai importanti zei, care a coborat pe pamant in Varanasi, si toti indienii cred ca venind in Varanasi, calca pe urmele lui Shiva. Totodata, aici este si Raul Gange, sau Ganga, cum ii spune ei, de la zeita cu acelas nume, unde vin indieni din toate partile sa faca baie in apa sfanta, si sa aduca jerfe idolilor din sutele de Temple din Varanasi. La fiecare 10 case de oameni, exista un Templu Hindus.
Mizeria de aici este de nedescris...chiar nu stiu cum as putea sa descriu asa ceva, pot sa va spun doar ca in Romania nu am vazut niciodata, niciunde asa ceva. Orasul are 4 milione de locuitori, si nu este foarte mare, deci va dati seama de densitatea populatiei. Traficul este superb, toti merg peste tot si pe unde vor. Nimeni nu respecta regulile, deoarece 80% din oameni sunt analfabeti, nu stiu sa scrie sau sa citeasca, asa ca nu poate fi vorba de reguli in trafic. Cel mai distractiv este faptul ca in intersectiile "mari" scrie: Follow Traffic Rules(respectati regulile de trafic). Mai vezi si cate un politai pe ici colo, care stie sigur ca nu are nici o sansa in mijlocul unui asemenea trafic. E o splendoare sa auzi peste tot in jurul tau claxoane, dar nu e greu decat pana te obisnuiesti. Partea frumoasa este ca ei nu claxoneaza cand sunt nervosi, ci fiecare claxoneaza ca sa spuna celorlalti din trafic: Hei, vezi ca vin eu. Aici se aplica regula(singura dealtfel): "Apa curge pe unde este cel mai usor". Trec de multe ori pe la centimetri unii de altii, dar nimeni nu se enerveaza. Singura autoritate aici este armata. Cand vin ei, sti sigur ca ceva e problema. Poarta mitraliere, bastoane si toate cele.
Am ajuns destul de tarziu, insa tot nu m-am abtinut ca inainte de masa de seara sa nu merg pana la Gange, 5 minute departare, unde poti sa vezi lucruri care nu le-ai vazut sigur niciodata inainte.
2 August, Duminica, Varanasi
Am fost in vizita la o biserica metodista. Fratele pastor s-a nascut din nou cu mai multi ani in urma, dupa multi ani de rugaciune din partea sotiei lui, iar acuma este un om care a lasat la oparte formalismul bisericii, si a ales sa predice doar Adevarul. Ceea ce ne-a intristat a fost faptul ca pastorul face 2 servicii divine duminica: de la 8:30 la 10:30 este serviciu cu crestinii mai vechi, mai religiosi, care nu ii pot accepta pe cei mai de curand veniti la pocainta, astfel ca al doilea serviciu se face de la 11. De vina este sistemul castelor, sistem care ii tine legati pe indinenii saraci de saracia lor pentru toata viata. Toti pe care i-am intrebat mi-au spus ca un indian nascut in casta inferioara(de fapt sunt peste 30 de caste, dar ca sa fie mai simplu o sa le spun casta inferioare, de mijloc, si superioara) nu are nici o sansa sa iasa din aceasta casta, toata viata lui, lucru care se va transpune la copii, si asa din tata in fiu... De aceea oamenii din casta superioara sau medie privesc cu dispret catre cei din casta inferioara, si acest lucru e ca si comunismul la noi, nu mai poti sa il scoti din inimile oamenilor chiar daca a fost abolit. Constitutia Indiei sustine inexistenta castelor, dar ele exista in fiecare domeniu al vietii, si din nefericire, chiar si in biserica.
Dupa masa de pranz am fost la fratele pastor in familie, unde am discutat cate ceva despre viziunea pe care o are cu biserica, si cel mai frumos, ne-a povestit cum Dumnezeu l-a scapat de mai multe ori de la moarte, cand oameni din biserica lui au vrut sa il omoare, deoarece nu le placea ca predica adevarul. Rugati-va pentru el si pentru familia lui, care se implica foarte mult in lucrare, si mai ales cu copiii.
3 August, Luni, Varanasi
Sunt la un internetcafe, si va scriu...in miros de tamaie, caldura, praf...iar pe strada, in megafoane se aude cantecul preotilor de la Golden Temple(Templul de Aur), o muzica pe care mi-as dori sa o auziti...deoarece iti taie respiratia, si simti ca un pumn in piept, care se urca in gat, si parca nu mai poti respira...sunt Mantrele lui Shiva, rugaciuni cantate catre Shiva, marele lor zeu. Shiva este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul şi conservatorul.Se poate simti o presiune spirituala pe care in Romania nu am simtit-o niciodata. In fata mea pe birou este cel mai important lucru pentru indieni: un zeu sculptat din lemn, iar mai in stanga in incapere, un fel de altar unde mai vine cate unul altul si arde tamaie, si pune flori sau fructe...sobolanilor bineinteles.
Azi dimineata m-am sculat pe la ora 5, hotarat fiind sa merg pe la Ghat-urile de pe raul Gange. Ghat-urile sunt denumirea data scarilor care coboara de la Templele Hinduse aflate pe mal, la raul Gange.
Indienii sunt foarte matinali. La ora 5:30 ei deja sunt la inchinare. Astfel dimineta devreme oamenii se scoala, si merg la rau unde fac o baie, se spala cu sapun, iau apa din rau in sticle, merg cu ea la templu, unde o varsa peste idolii lor, cumpara flori si fructe, se inchina, iar apoi isi vad de treburile casei. In timpul zilei este posibil sa mai treaca pe la temple, si de obicei o fac de cateva ori pe zi ca sa se inchine.
Sunt foarte prietenosi, gata oricand sa vorbeasca cu tine, chiar daca isi lasa munca lor, ei sunt gata sa discute, sa iti explice si sa iti faca oferte.
Cand am ajuns pe mal, m-a izbit privelistea oamenilor care dorm pe scari, pe cimentul gol, sau pe o bucata de panza, deoarece multi indieni vin aici, si mai ales batrani, ca sa fie aproape de rau cand mor, deoarece ei cred ca daca atunci cand mori, esti langa rau si te atingi de apa, sau cei care te ingroapa te scalda in rau, sufletul va fi eliberat din ciclul reincarnarilor nesfarsite, si va merge direct in Nirvana. N-am sa intru in toate detaliile religiei lor, deoarece sunt foarte multe. Pentru cei care vor, pot sa studieze mai aprofundat.
De-a lungul raului, zeci de oameni te intreaba daca nu vrei sa inchiriezi o barca, sa te plimbe pe rau.
Ceea ce mi-am dorit foarte mult a fost sa ajug la cele 2 crematorii, locul unde ei isi ard mortii. Cand moare cineva, familia il imbraca in alb, il duce la rau, unde corpul este imbaiat, apoi cumpara 250kg de lemne, si alte lucruri ritualistice, si pregatesc rugul peste care pun mortul, si peste el mai pun cateva lemne. Cand totul este gata, familia merge la un Brahman, caruia ii platesta ca sa poata lua putin jar din focul etern(eternal fire), cum il denumesc ei. Hindusii cred ca acest foc a fost aprins de Shiva cu 3500 de ani in urma, si de atunci din generatie in generatie, el este tinut aprins continuu. Nu stiu cat de adevarat este, dar sunt foarte sigur ca de cateva sute de ani aces foc nu s-a stins niciodata, pentru ca hindusii ar prefera sa moara ei, deca sa lase ca acest lucru sa se intample. Si cu acest foc aprind toate lemnele folosite la incinerare. La cel mai mare din cele 2 crematorii, se ard circa 200-300 trupuri pe zi. Cenusa rezultata din lemne si din trupul ars, este aruncata in rau. Momentul in care cenusa atinge raul, cred ei, sufletul este eliberat din ciclul reincarnarilor.
Azi am discutat cu mai multi dintre ei, si mi-au explicat exact tot ceremonialul, insa vi l-am spus pe scurt. Mi-a mai povestit ca se intampla 3 lucruri la crematorii:
1. Atunci cand sunt arse trupuri, nu miroase urat, lucru pe care pot sa il confirm. Nu se simte nici un miros ca acela cand arzi par sau orice fel de carne.
2. Daca ploua, focul cu care incinereaza pe cineva nu se stinge, lucru pe care nu pot sa il confirm, deoarece nu a plouat ca sa vad si sa verific personal.
3. Lemnul folosit nu trebuie sa fie uscat ca sa arda, deoarece arde si daca il scoti din apa. Ei il tin ani de zile in apa, si apoi il folosesc la crematorii. Toate aceste 3 nu m-ar mira sa fie adevarate, deoarece spiritele au atata putere aici, incat aceste lucruri trebuie sa fie ceva foarte obisnuit la ei. Oamenii cand vad aceste lucruri, sunt mai convinsi ca inchinarea lor e buna. Ceea ce e total eronat. Insa aici Satan este la el acasa. Noi luptam pe terenul lui.
Exceptie de la incinerare fac doar urmatoarele categorii de oameni: copiii, care sunt considerati sfinti, mamele insarcinate, leprosii, oamenii sfinti(sadhu), si cei muscati de sarpele cobra. Acestora, cand mor, le leaga o piatra de corp, ii duce cu barca in mijlocul Gangelui, si acolo ii "inmormanteaza". Asa ca va puteti da seama dupa toate cele prezentate, cam cat e de "sfant" si de curat Gangele. Totusi, Varanasi este alimentat cu apa de acolo, desigur filtrata, dar....???? Oamenii fac baie zilnic acolo si uneori beau apa direct din rau....
In drumul meu am intalnit un Sadhu, un om sfant la hindusi, care si-a pus viata deoparte doar pentru rugaciune, si meditatie. In fiecare dimineata devreme, spun oamenii, el vine si se roaga zeitei Ganga, facand diferite ritualuri. Am atasat cateva poze cu acest om. Imi parea rau ca nu am putut sa filmez, ca sa va dati seama mai bine in ce conditii traiesc acesti oameni. La crematorii nu ai voie sa faci poze, am facut totusi una inainte sa imi spuna, si inca una mai de aproape.
Astazi se incheie festivalul, e ultima zi inchinata lui Shiva. Mii de oameni din toate partile Indiei au venit in Varanasi. Fiecare isi cumpara un fel de ulcior mic, il umple cu apa din rau, apoi se aseaza ore intregi la coada, ca sa isi poata duce jertfa la Templul de Aur. La ora 8 cand ma pregateam de intoarcere din vizita mea, randul de oameni se facuse de cativa kilometri. Armata este prezenta inca, deoarece in orice moment poate izbucni o neintelegere, si o astfel de masa de oameni se aprinde imediat, macar ca, in general, sunt oameni destul de rabdatori. Am vrut sa vad si eu renumitul Templu, care este un important punct turistic, dar un brahman nu mi-a dat voie. Si poate e mai bine asa. Un bun crestin care inainte a fost hindus, spunea ca uneori cand trece pe langa acest templu, simte o atractie ca de la un magnet enorm de puternic care vrea sa il atraga inauntru. Dar slavit sa fie Domnul care l-a pazit si pastrat pe calea Sa.
Motive de rugaciune:
- rugati-va pentru protectia noastra, este cel mai important. Oamenii nu stiu ca suntem misionari, politia probabil banuieste, insa duhurile sigur stiu, iar Satana nu va sta nepasator. In India tot ce exista, absolut tot este plin de spiritism si vrajitorie. Asa ca avem foarte mare nevoie de rugaciunile voastre
- de asemenea, maine cu ajutorul Domnului, vom pleca din Varanasi, 16 ore cu trenul spre Siliguri, pentru continuarea calatoriei. Pe tren de obicei se fura foarte mult de la turisti. Rugati-va sa fim ocrotiti, si sa nu ni se fure nimic
Vreau sa multumesc tuturor celor care s-au rugat pentru noi, Domnul ne-a pazit si am ajuns cu bine in Siliguri, seara pe la ora 5. Slavit sa fie Domnul ca nu ni s-a furat nimic, si toate bagajele le avem cu noi, macar ca din trenuri se fura destul de des, dar ingerii Domnului au fost in jurul nostru si am fost paziti.
In drumul nostru cu trenul, am trecut prin statul Bihar, si ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost intinsele culturi de orez. Oamenii, de dimineata de la 6 ii vezi la munca, toata ziua cu picioarele in apa pana la glezne, semanand orez, sau pregatind ogoarele pentru plantare. Lucrul se efectueaza manual, oamenii stau aplecati toata ziua, in special femeile, le vezi pe ogoare, chiar si cu copii mici in spate, iar copiii mai marisori ii ajuta pe parinti. Nu am vazut decat un singur tractor, in rest doar boi sau vaci, cu care oamenii lucreaza pamantul.
Cei care traiesc la sate sunt foarte saraci. Casele lor sunt un fel de grajduri, iar cand ploua, e un noroi de nedescris. Am vazut zeci de sate in care singura cladire din ciment si caramizi, era templul. In rest peretii sunt facuti din bete de bambus, iar tabla pe acoperis este deja un lux.
M-a durut ce mi-a spus un inginer, discutand cu el pe tren, faptul ca nimeni nu ar sta in aceste sate, din cauza mizeriei. Despre misionari sau biserici, nici nu poate fi vorba. Statul le-a oferit o suma destul de mare de bani fiecarei familii, ca sa isi construiasca o casa decenta, si sa poata trai cultivand pamantul. Dar cei mai multi barbati au luat banii, si i-au cheltuit pe bautura sau droguri, ruinandu-si atat vietile lor cat si ale familiei. Si Satan e foarte multumit si fericit ca oamenii traiesc intr-o astfel de mizerie. Numai Biblia le poate schimba viata. Dar cum vor crede, daca nu au auzit Vestea Buna?
Am sa revin cu mai multe detalii despre Bihar, mai tarziu, cand voi merge acolo, pentru a doua parte a lucrarii mele din India. Fiti binecuvantati.
6-8 August, Joi-Sambata, Siliguri
Impreuna cu echipa am participat la o conferinta pe tema misiunii in lume, unde s-a prezentat pe scurt problema e.va.nghe.li.za.rii grupurilor etnice de mu.sul.ma.ni, aprox 4000, care inca nu sunt atinse(am scris cu puncte din motive de securitate). Totodata s-a prezentat si provocarea budistilor, care sunt foarte impotrivitori. A fost foarte frumos, si Dumnezeu ne-a vorbit inca odata, si ne-a aratat ca mai este atata loc pentru misionari si lucratori in Campul Evangheliei, dar ca sunt asa de putini cei care vor sa lase tot si sa se puna la dispozitia Domnului.
Cu parere de rau, nu voi prezenta mai multe lucruri din ce s-a discutat, nici numele pastorilor implicati, si nici poze, deoarece India este a doua tara ca numar de m.usul.m.ani din lume, iar pentru ca acest jurnal apare pe un site public, din motive temeinice am hotarat ca e mai bine asa.
Ceea ce vreau sa va prezint pe scurt, e o marturie care atunci cand am auzit-o nu mi-a venit sa cred ca asa ceva poate fi adevarat. Este vorba despre un bhutanez in varsta de 50 de ani, care a fost calugar budist timp de 28 de ani, si a ajuns printre calugarii cu cele mai mari puteri spirituale. Cineva mi-a spus ca duhul Budismului este mult mai puternic decat cel al hinduismului si chiar decat al islamismului, si nu am inteles de ce. Dar dupa ce am ascultat marturia aceasta, am inteles.
Iata asadar, din cele ce povestea el, cateva cuvinte: s-a nascut intr-o familie bhutaneza, si a fost ingrijit de bunica lui. In capitala Bhutanului, era cel mai important templu budist, unde 2000 de preoti studiau cum a devina cei mai puternici calugari. Erau viitorul puterilor spirituale budiste. Bunica lui a aranjat cu un calugar batran care avea mare influenta acolo, ca si nepotul ei de 8 ani sa fie admis la templu. Si pentru ca budistii nu primesc si nu dau mita, copilul a trebuit sa munceasca 3 ani la casa calugarului, pentru favorul acordat. Dupa 3 ani a fost admis si acceptat ca viitor calugar la Templu.
A trecut repede prin toate fazele incepatoare, si a urcat in grad, fiind unul din cei mai constiinciosi studenti. Astfel dupa un anumit timp, a ajuns la proba care avea sa il treaca cu mult mai sus decat ceilalti studenti de seama lui, o proba pe care foarte putini reuseau sa o treaca. Aceasta consta in 3 ani si 3 luni de izolare completa, undeva intr-o pestera mica, sau o gaura ingusta in stanca. In tot acest timp nu avea voie sa ia legatura cu nici un om, preot, sau oricine ar fi din afara, nici macar cu parinti sau frati. Mancarea trebuia sa si-o pregateasca singur, uneori cate un alt preot, noaptea, ii mai punea provizii printr-un fel de gaura, fara sa ia contact cu el. Avea voie sa isi faca foc pentru mancare o singura data pe zi. "Toaleta" consta intr-o mica gaura intr-un colt, sau putea sa iasa doar la miezul noptii afara, pentru nevoile personale, dar avand grija sa nu intalneasca pe nimeni.
Astfel, in primele 4 luni(asta era doar incalzirea) trebuia sa faca in fiecare zi 4000 de prosternari cu fata la pamant, apoi sa se ridice in picioare, si din nou prosternare, si tot asa. In fiecare zi, 4000, timp in care trebuia sa recite pe de rost una din cele mai grele mantre ale lui Buddha.
Dupa acest timp, venea un an in care trebuia sa stea in pozitia de lotus(cu picioarele in fata incrucisate, pozitie tipica de meditatie), avand in fata lui o piatra. Toata ziua statea si privea la piatra, fiind foarte atent ca gandul sa nu ii fuga in alta parte, decat fiind concentrat la acea piatra. Era vorba de un control al mintii, si un puternic exercitiu de concentrare. Dupa mai multe luni, cand reusea sa faca acest lucru, trebuia sa schimbe piatra cu o fotografie a lui Buddha, si sa continue pana la sfarsitul anului, concentrandu-se doar la Buddha, si meditand. In acest timp incepea sa aiba viziuni, si sa intre in transa.
La finele acestui an, incepea un alt an in care nu avea voie sa se spele pe fata, sa isi pieptene parul, nici sa se spele pe dinti sau sa isi taie unghiile. Timp de un an, afara timpului cand isi gatea, statea numai in rugaciune catre Buddha. Cu usurinta va puteti da seama ca in catva timp avea paduchi, unghii mari, mizerie si un miros groaznic. Insa nimic nu trebuia bagat in seama, decat rugaciunea si meditatia.
Dupa acest timp urma o perioada cand ii era impus sa practice yoga, complet dezbracat, facand exercitii de respiratie, timp in care sarea in pozitia de lotus, in fata pozei lui Buddha.
Dupa incheierea celor 3 ani si 3 luni, iarna veneau 7 calugari la el, si la ora 2 dimineata era dus langa un rau, in munti, complet dezbracat. I se dadea o toga(un fel de mantie cu care se acopera budistii), iar el trebuia sa inmoaie acea toga in apa inghetata, si apoi sa se imbrace cu ea. Scopul exercitiului era de a usca acea toga inghetata, imaginandu-si ca innauntrul lui are un foc, si astfel, prin puteri supranaturale si prin concentrare, trebuia sa usuce toga. Cand toga era uscata, o inmoia din nou in apa raului, si repeta exercitiul de 25-30 de ori. Totul se facea fara vreun foc in apropiere, sau vreo sursa de caldura. Cu greu ne putem da seama de ce forte era in stare sa exercite acest om, cand reusea sa treaca de acest test.
Urma apoi timp de o luna sa doarma avand sub perina un craniu, in care se punea un anumit lichid(imi pare rau ca nu am reusit sa inteleg ce fel de lichid). Craniul era apoi invelit astfel incad sa nu curga acel lichid, iar scopul acestui exercitiu era de a-i schimba visele. Dupa mai mult timp, el reusea un control al mintii pe deplin(engl:mind control), astfel ca si in cel mai adanc somn, si cele mai stranii vise, calugarul era in stare sa fie deplin constient de faptul ca el insusi doarme, si de tot ce se petrece in jurul lui.
A trecut cu succes toate aceste teste, si a ajuns sa fie sef pentru alti 20 de calugari, pe care trebuia sa ii treaca prin acelas proces de formare. In scurt timp a ajuns cu putin mai prejos decat Je Kambo. Acesta e liderul spiritual al Bhutanului, calugarul cu cele mai puternice forte spirituale, fiind pe aceeasi treapta cu imparatul tarii, care e liderul politic.
Ramane in aceasta pozitie timp de 8 ani, dupa care apare o neintelegere puternica intre el si un alt mare calugar. Pentru prima oara incepe sa isi puna intrebari despre salvarea lui, daca dupa toate aceste lucruri va fi acceptat sa atinga Nirvana, sau nu. Fiindca nu gaseste raspuns la aceasta intrebare(deoarece Buddha nu garanteaza atingerea Nirvanei), cade intr-o puternica depresie, ajungand la disperare si cu dorinta de a se sinucide.
Intr-o zi a baut destul de mult, si a urcat pe un munte inalt, cu gandul sa se arunce de acolo in prapastie si sa moara, deoarece nu mai putea suporta disperarea in care ajunsese. Dupa ce a ajuns pe varful stancii, pregatit sa se arunce, dintr-o data aude o voce foarte puternica: "Nu te sinucide, ci du-te si paraseste aceste locuri". Speriat, si nestiind de unde vine vocea, dar convins ca este un raspuns pentru el, pleaca si renunta la calugarie.
Jos, in oras se intalneste cu varul lui, care ii da o Biblie, pe care incepe sa o citeasca. Versetul care l-a marcat cel mai mult, si care i-a schimbat viata a fost Ioan 14:6 "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine". Ne povestea el si ne spunea cum Buddha le-a scris despre calea pe care trebuie sa mearga, dar le-a spus ca ei trebuie sa mearga pe ea. Insa Isus, nu doar ca ne-a aratat Calea, ci a mers El insus pe ea, si mai mult chiar El este Calea. Intelegand aceste adevaruri, in octombrie 1997 il accepta pe Domnul Isus ca si Mantuitor si Salvator personal, si primeste botezul.
La 42 de ani se casatoreste, intemeiaza un orfelinat, iar in prezent lucreaza cu organizatia Wycliffe pentru traducerea Bibliei in tibetana.
Sper ca nu v-am plictisit. Iata ce face Satan dintr-un om, si ce poate face Dumnezeu din el. Rugati-va pentru acest frate, deoarece inca uneori mai are vise care il tulbura, si nu e de mirare, iar sanatatea va puteti da seama usor cum este, dupa tot ceea ce a facut.
Iar pentru voi toti, Domnul sa va dea liniste si pace, iar noaptea vise sfinte. Fiti binecuvantati.
Joi, 13 August, Kalimpong-Patna
Timpul meu de lucru impreuna cu echipa din Romania s-a incheiat, astfel ca dimineta la 7 am plecat din Kalimpong, cu autobusul 3 ore pana in Siliguri, de unde am luat trenul spre Patna. Echipa va mai sta in India pana pe data de 18, cand se vor intoarce in Romania. Prin Harul Domnului ma indrept sprea ce-a de-a doua parte a lucrarii din India, spre Patna, Capitala Statului Bihar, unde voi sta pentru inca o luna si 15 zile la familia P., D. si I.
Pentru prima data ma aflu in mijlocul zgomotului Indiei, singur, doar cu Dumnezeu. Dupa ce am ajuns in Siliguri, am luat trenul la 13:40, care trebuia sa ma duca in Patna, o calatorie de 15 ore. Calatoria a fost obisnuita, Domnul m-a pazit si prin Harul Lui am ajuns cu bine dimineata la ora 5, iar in gara m-am intalnit cu Dani, fostul meu invatator de scoala Duminicala.
Am sa inchei aici jurnalul, pe care am incercat sa il scriu cat se poate de regulat, insa din cauza ca voi avea mult mai mult de lucru, si mai putin timp liber, pentru urmatoarea luna si jumatate, cat voi mai sta in India cu ajutorul Domnului, voi scrie dor cand e ceva mai important.
Tin sa va anunt ca rugaciunile voastre au fost ascultate, iar echipa a ajuns cu bine in Romania. Din echipa au facut parte: Edi Constantinescu, care a fost si liderul, Eremia Cismaru, Mirel Mitalac, Beniamin Popa, Barbu Gelu, Eliza Both(viitoare Vesa), Larisa Scacon, Sava Corina, Coralia Jula, si eu, care am ramas in India.
Multumim tuturor celor care v-ati rugat si ati simtit cu aceasta lucrare. Scopul jurnalului nu a fost sa va impresioneze. Daca doar atat am reusit sa fac, atunci mi-am pierdut vremea si banii la internet. Ci vreau ca prin putinele mele cuvinte, Domnul sa ridice alti tineri care sa simta chemarea a milioanelor de oameni hindusi, care nu il cunosc pe Dumnezeu,si care au nevoie de Salvare.
Salutari Sfinte din India.
Fiti binecuvantati.
~ va urma~