UNDE AM GĂSIT PACEA

Eram copil și m-au silit...
Să cânt , și poezii să-nvăț:
Că pacea e ceva dorit .
Și mă croiau la palme cu vreun bâț !

Apoi crescând , tot ei m-au învățat :
Că pacea e când oamenii nu se mai bat...
Dar mi-au murit din rude și vecini,
Plecați să faca Pace ...la străini !

Mai tot citind, istorii și prin fapte,
Văzui că Pacea nimeni nu o are .
Nici chiar acei ce-și zic religioși...
Pacea nu stă în curte, la pioși .

Un singur loc m-a luminat de-ndată,
Ce e aceea Pace- adevărată !!!
La cruce, am văzut un chip senin,
Scuipat de frații săi, ca un străin:

”Tu Tată ,Iartă-i , căci nu știu ce fac!”
E strigătul de Pace-n veac de veac !
Doar prin iubirea Sa nemărginită,
Primim cu toții Pacea mult râvnită !