Am ieșit să strâng pasteluri
Pe tabloul de-amintire
Cârduri să rămână-n ceruri
Și-nspre zare să se-nșire.

Potrivind în ochi și buze
Acuarele de pădure,
Spulberările de frunze
Pe asfalturile sure.

Culegând șoptiri de ducă
Cu oftarea de rămâneri
Și povestea lui moș Nucul
Să-mi foșnească plină-n mine.

Nebunia de culoare
Să o prind în brațe toată
Repetând-o cu mirare
Pe o pagină uitată.

Înmuind pana-n azurul
Câmpului cu norii puhavi
Să-și păstreze înconjurul
Și mirozna, și văzduhul.

Din grădina mea gălbuie
Să îmi pun atent în ramă
Cu aroma de gutuie
Struguri neculeși de poamă.

Să adun ce se adună
În priveliștile mele,
Șopot arămiu de Lună
Peste râul nins în stele,

Foșnetul frunzei căzânde
Care n-o să se repete
Scrise-n litere flămânde
De la patru alfabete.

De la nord spre răsărire,
Din amiază în apusul
Să-mi rămână în uimire
Și imaginea și spusul.

De cu zori în miez de noapte,
Din chindie-n ziua plină
Zboruri, fulguiri și șoapte
Să-mi rămână, să-mi rămână.

Iar de-ajuns nu vor fi pentru
Amintirea mea întreagă,
Doamne, scrie-mă în centru
Să îmi fie și mai dragă!