Picuri calzi din sfere-nalte,
Cad pe brazda-n odihnire,
Stoluri... gâştele gălăgioase,
Fâlfâie spre... nemurire.
Fum din focuri rătăcite,
Ies, se-ndreaptă spre înalt,
Nopţile sunt tot mai lungi,
Zilele-n lumină scad.
E o trecere spre geruri...
Aşa se arata afară,
Spre un "cald" ce ne adună,
Spre dorita Primăvară,
Pe toţi, la "o sfântă masă"
Şi-o cântare împreună.
Este timpul adunării,
Al mulţimii-n mulţumiri,
Pentru roadă şi viaţa,
Pentru sfintele iubiri,
Este timpul concentrării,
La Cuvântul ce s-a spus;
Să trăiţi în pocăinţă!
Cum a trăit: Sfânt, Isus!