Pentru că, nimic din ce am vrut să fiu nu sunt,
Nimic din ce-i pământ nu-mi aparține,
Te slăvesc, căci Tu-ai văzut în mine mult mai mult,
Decât un vas de-ocară și rușine.

Pentru că, nimic din eul meu nu s-a-nălțat,
Nimic din firea mea nu și-a luat partea,
Te slăvesc, căci Tu, Isus, m-ai binecuvântat,
Ai împlinit tot ce cuvântă Cartea.

Pentru că, nimic din ce-a fost rău nu m-a atins,
Nimic din ce-ar putea ucide Duhul,
Te slăvesc, căci simt în pieptul meu un dor aprins,
De-a Te vedea, de-a-mbrățișa văzduhul.

Pentru că, nimic din voia lumii nu-mi doresc,
Nimic din ce-i stricat nu vreau în mine,
Te slăvesc, căci Tu m-ai învățat cum să iubesc,
Pe-aproapele, cum Te iubesc pe Tine.

Pentru că, nimic din ce e fire și pământ,
Nimic din ce e carne nu e veșnic,
Te slăvesc, căci mi-ai dat nouă viață din Cuvânt
Și pe cărarea vieții îmi ești sfeșnic.

Pentru că, tot ce-i din Duhul Sfânt este etern,
Tot ce e sfânt e-ales pentru vecie,
Te slăvesc, căci doar o clipă-oi trece prin infern
Și-apoi, cu Tine-n cer, o veșnicie...

27/10/13, Barcelona- Lucica Boltasu