Când sunt căzut
și sufletul îmi plânge,
când tot ce am
nu e iubire și ce a fost
e doar un cînt,
atunci ridic ochii spre
Tine și mă întreb,
unde am căzut?

Cu lacrimile mele
și cu păcatul greu
mă-ndrept ca un fior
spre cerul cel albastru
cerând Lui Dumnezeu
iertare,
cu suflul muritor.

Un pas îmi mai rămâne
și-o clipă de preget
să văd ce e în lume
și în culoarea ei,
iar ce-am primit la cruce
acum privesc uimit,
căci viața e o cale
ce duce către cer.