Psalmul 34

Eu! voi binecuvinta, pe Domnul cu gura mea
S-asculte cei nenorociti, ca sa fie fericiti.
Numele Lui sa-L naltam si cu toti sa-L laudam
Eu! pe El L-am cautat si de temeri m-a scapat
Cind iti intorci spre El fata, ti se lumineaza viata
Si nu rosesti de rusine cind este Domnul cu tine.

Caci inima pe vecie, ti-o umple de bucurie
Cind striga un nenorocit, catre Domnu-i auzit
El in juru-i tabaraste cu ingeri si-l ocroteste,
Din orce primejdii ar fi,ii scapa pe-ai Sai copii.
Veniti, gustati acum dar, cit de bun e al Sau har,
Caci fericit e acel care se increde-n El.

Sint flaminzi puii de lei, dar! ai Domnului copii,
Nu duc lipsa niciodata, cind se-ncred in al lor Tata.
Fiilor! veniti acum! frica de El sa v-o spun:
Omule!.. de vrei in lume, parte sa ai de zile bune,
Fereste-ti limba de rau, sa nu-nseli semenul tau
Binele sa-ti fie aproape si de rau sa stai departe.

Cauta pacea intotdeauna,si alearga dupa ea.
Ochii Domnului oricind, vad pe cel smerit si blind,
Si-a Lui urechi, iau aminte la rugaciunea fierbinte.
Dar in contra celui rau, fata-ntoarce Dumnezeu
Sa-i stearga si pomenirea, de pe pamint amintirea.
Cind un neprihanit striga, Domnul de el are mila

Mingaindu-l pe obraz il scapa de-orce necaz,
E aproape de cel mihnit si-l ridica pe zdrobit
La neprihaniti in lume, de multe ori necaz vine
Dar! El totdeauna scapa pe copiii Lui din groapa,
Oasele lor le pazeste, nici unul nu se zdrobeste.
Toti dusmanii celui sfint, pedepsiti de Domnul sint
Si-acei ce se-ncred in El, osinditi n-or fi defel.