Cetatea nebiruita
Autor: Cornelia Skurtu
Album: Fara album
Categorie: Diverse
Cetatea nebiruita
Cind cetatea inimii o zidesti pe-o stinca tare
Atunci nu te biruieste nici vrasmasul cel mai mare
Stinca Sfinta ce de veacuri in furtuni sta neclintita
In valuri de necredinta, deznadejde s-au de frica.
Care izbesc cu-ndirjire caci vrasmasu-i furios
Insa! toate se sfarima de Stinca Isus Hristos
Nu descuraja-n furtuna, nici prin valurile grele,
Domnul stie-n totdeauna cit sa te lase prin ele.
Furtuna loveste numai cit ii este-ngaduit
Nu uita!!!.. ca mingaierea iti va fi fara sfirsit
Ca dusmanul urla tareee... ca un leu inlantuit!
Numai umbra lui e mare dar! de fapt e biruit.
Pentru-a inimii cetate se da lupta ce-a mai mare
Totdeauna inversunata! si-o cunoastem fiecare,
Nici un suflet pe pamint nu a fost scutit vreodata
De cum in lume-a venit! duce o lupta necurmata
Pina la-adinci batrineti ca sa-si apere cetatea
De vrasmasul razvratit ce vrea sa-i ia libertatea.
De ramii pe stinca sus cit de grea ar fi furtuna
Esti ancorat in Isus, El! biruie-n totdeauna.
Multi au cistigat razboiul, insa altii l-au pierdut
Este greu! cind treci noroiul sa fii mereu ne-stropit.
Sintem cu toti scrisi in oaste! tineri, femei si barbati
Lupta-i pe viata si moarte nici batrinii nu-s crutati.
Concediu nu se primeste, la pensie nu iesim,
De vacanta...nici poveste pe-acest pamint cit traim
Odata angajat in lupta ca sa-ti aperi inima,
Te-mpotriveste puternic!..pin la singe nu ceda.
Imbraca-te in taria si-n puterea Duhului
Ia pe tine armatura in contra vrasmasului
Caci nu luptam impotriva carnii s-au a singelui
Ci cu duhurile rele, puterea vazduhului.
Ia intreaga armatura daca vrei sa biruiesti
Asa cum scrie-n Scriptura! sufletul sa nu-ti ranesti
Stai gata! si cu-adevarul sa te-ncingi neincetat
Platosa neprihanirii si cu rivna incaltat.
Pe deasupra tuturora sa iei si scutul credintei
Pune-ti coiful mintuirii, urca treapta umilintei
Sa te hranesti zi si noapte din Cuvintul Domnului,
Ca numai asa se poate, trai biruinta Lui.
Ia cu tine roada sfinta, si cu ea sa te-ntaresti
Dragostea si bucuria, pacea sa o cuceresti
Ia si-ndelunga rabdare ca-i foarte greu fara ea
Ia bunatate, fa bine, tine credinciosia.
Blindetea si infrinarea poftelor sa te-nsoteasca
Caci in contra acestor lucruri, nu-i lege sa te-osindeasca.
Cu asa reguli de lupta nu se poate sa fi-nvins
Cind le tii cu scumpatate de vrasmas esti neatins.
Si de fapt, mai mult ca toate Domnul nost cel rastignit
Ridicindu-se din moarte pe satan la biruit
Acum!.. nu te teme-n lupta, capul lui este zdrobit
Numai coada si-o mai misca ca-i viclean...dar! osindit.
Ca si cind omori un sarpe, el tot misca pin la-apus
Dar mai e putin din noapte si vine Domnul Isus
Scumpii mei!..luptati! nainteee! miezul noptii e trecut
Zorile-s de tot aproape... VINE MIRELE DORIT!!!!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/115937/cetatea-nebiruita