Crestinii mileniului 3

Niciodata pina acuma n-a fost lumea mai crestna
De tot felul, la tot pasul de crestini e astazi plina.
Dar! cindva cu-ngrijorare Domnul punea o-ntrebare:
-Fiul omului cind vine va gasi credinta oare?

Unii! tin credinta numai dumineca la-adunare
Iar in celelalte zile traiesc fara infrinare
Altii cred in ziua saptea, sprijiniti pe vechea lege
Altii! au credinta-n papa, luminari, sfini pe perete.

Unii sint ca taraboanta, care nu are motor
Daca nu-i impingi din spate, nu fac nimic pina mor
De nu-i tragi la adunare, nu-i impingi la rugaciuni,
Ruginesc stind la parcare, chiar daca sint oameni buni.

Sint timizi! si de nu-i cine sa-i impinga si sa-i traga
Linistea si nepasarea ii tin intr-o stare calda
Ei au ceva-ntelepciune insa le lipseste rivna.
Altii! au rivna prea mare dar! fara intelepciune.

Astia!..is ne-nblinziti! ca trenul care odata pornit
Lasa-n urma lui cadavre nu mai poate fi oprit
Ori pe care-l intilneste, n-are prieteni nici control
De nu te feresti de dinsul, te calca fara ocol.

Altii! sint copaci cu Frunze, mari! si infoiate-n vint
De te uiti la ei de-aproape! n-au roade, n-au nimic sfint
Vor sa fie luati in seama au motor cu toba Sparta
Si oricit accelereaza, fara fapte viata-i moarta.

Ei se incred in mindrie si-s ca balonul umflat
Plutesc la...nivelul mintii, de te-atingi de ei! se sparg.
Unii sint rotunzi ca mingea care pe teren asteapta
Cind apare jucatorul!..nu sti-n ce parte se-ndreapta.

Altii cred in bunastare!..cit sint binecuvintati
Mai trec si pe la-adunare, zicindu-si surori si frati
Dar cind grija navaleste si cresc spinii! e mai greu
Dragostea li se raceste si uita de Dumnezeu.

Unii! daca-i vezi pe strada nici nu ti-ar trece prin cap
C-ar putea crestini sa fie cu al lor stil destrabalat
Si uite-asa lumea e plina de crestini cu mare zel!
Cari se lauda cu Domnul, cu credinta de-orce fel.

Oare Dumnezeu se lauda cu-acest fel de character?
Ar vrea El sa duca oameni ca acestia sus in cer?
E trist!..dar e adevarat, n-au nimic cu umilinta
Crestini din mileniul trei care nu stiu ce-i credinta.

Au ramas putini acei cari au credinta curata
Ce le mai arde candela din lumin-adevarata.
Asa ca nu-i de mirare ca Domnul se intreba
De va mai gasi credinta cind pe nor va aparea.

Acum! sa ne dam silinta, fiecare-n dreptul lui
Si sa tinem sus credinta ce-a placuta Domnului
Si cind pe nor va apare sa nu-L privim rusinati
Ci! sa fim rapiti la ceruri cu acei binecuvintati.