Cum poate omul înţelege Trinitatea?
Mintea e prea limitată pentru a cuprinde nemărginirea... însă Trinitatea e putin în fiecare din noi.
Acest adevăr m-a cutremurat... m-a făcut mai responsabilă de faptele mele, de cuvintele rostite... de gânduri. Daca Tatăl trăieşte prin mine... atunci El nu se înghesuie să ajungă pe scaunul liber din autobuz, nu se răzvrăteşte când cineva Îi face nedreptate, nu minte... nu răneste... Daca Fiul trăieşte în mine... atunci El nu strigă, nu se răsteşte când nu obţine ce vrea, nu aruncă... nu distruge... Dacă Duhul respiră în mine... atunci El nu judecă, nu gândeşte rău, nu ascunde adevărul, nu se mândreşte... nu e nemulţumit...
Ce multe am avut de schimbat când am înteles adevărul Treimii.
Duhul este inima care pulsează viaţa... "Am primit un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a lui Isus, având ochii inimii iluminaţi." (Efeseni 1:17, 18) Prin El, care sta în noi, departe de ochii de carne, putem cântării şi alege corect la răscruce de drumuri... Doar El ne poate face una cu Fiul. "Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său." ( 1 Ioan 4: 13 ) Fără de El nu am putea iubi... nu am putea cunoaşte ... nu am putea trăi... Vreau să cred că Duhul are formă de inimă. Poate, uneori, de aceea omul desenează inimi pe nisip, pe asfalt, pe hârtie sau din petale de flori... E dorinţa Duhului de a se exterioriza, de a făuri fapte ziditoare în afara trupului. E inima care iubeşte săracii şi are milă de cei căzuţi... inima care crede, chiar dacă nu vede, care iubeşte, chiar dacă nu primeşte nimic în schimb... ea cunoaşte smerenia şi se mulţumeşte cu puţin, privind pe alţii zâmbind.
Duhul provoacă ochii să se înalţe împreună cu mâinile, spre Cer, în rugaciuni... Să avem însă grijă... există duhuri care imită forma Duhului, dar faptele lor nu sunt vii... Acestea, de obicei, sunt inimi de piatră... ăi le poartă acei oameni care nu ştiu iubi altceva în afara fiinţei lor.
Fiul este Viaţa ... din fiecare om. "Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa." ( 1 Ioan 5: 11-12 ) El pune în mişcare Duhul. Străbate fiinţa din creştet până în tălpi... E sângele ce dă căldură trupului... Odată ce Fiul şi-a făcut drum prin noi, nu mai trăim noi, ci El trăieşte în fiecare zi. "Am fost rãstignit împreunã cu Hristos şi trãiesc…dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieşte în mine." Blândeţea vocii Lui vorbeşte, iar eu tac.. El alege să împartă jertfa cu cei goi şi plânşi... cu Zacheii societăţii şi Martele lumii întunecate... nu judecă. De El se ating ologii şi picioarele se îndreaptă, orbii Îl strigă când aud că trece Fiul şi primesc vederea... La glasul Lui morţii revin la viaţă...
Când Fiul trăieşte în mine, umbra mea devine Umbra Lui... şi vindecă...
Tatăl a vrut să ne asemănăm cu El... ne-a făcut chip după chipul Lui. “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Trupul nostru este supus Lui... fiindcă El Însuşi este trupul. Vreau să cred că Dumnezeu, prin mâna mea întinsă, ridică ologul... Vreau să cred că El păşeşte peste apele oricărei furtuni iar eu păşesc împreuna cu El... Vreau să cred că ochii mei sunt ferestre prin care se oglindesc Ochii Sfinţi spre lume... Până şi zâmbetul şi conturul lui vreau să cred că poartă culoarea Divina... Şi fiindcă Tatăl m-a creat după Chipul Lui... lumea, pe strada, mă va confunda cu El... M-am dezbrăcat de omul cel vechi şi m-am îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă deplină, după chipul Celui care m-a creat. (Coloseni 3:9, 10)
În trup, adică în Tatăl, sub aceeaşi măsură stau Fiul şi Duhul. Aşa cum omul fără trup nu poate fi un suflet viu... nici Tatăl fără Fiul şi Duhul nu se poate... Aşa cum omul fără sânge e un trup cu o inimă rece, fără viata... aşa nici Fiul fără Tatăl şi Duhul nu poate fi... Şi aşa cum omul fără inimă ar fi un trup şi o pată de sânge... tot aşa şi Duhul fără Tatăl şi Fiul nu ar putea locui printre noi.
E taina unui trup ce prinde viaţă şi mişcare când inima pulsează sângele ... E legea existenţei omului... iar omul este chip din Chipul Celui Sfânt. Suntem mai mult decât o carne care umblă... purtăm fărâma de Trinitate în noi... Datoria noastra este să ne păstrăm inima neîntinată, sângele curat şi trupul sfânt... Ai grijă, omule ... de Chipul Lui.
Păstrează Lumina Dumnezeirii curată, într-o lume cu prea multe stane de piatră şi chipuri cioplite-n noroi.
[ Isus vorbeşte cu ucenicii Săi ]: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Evanghelia după Ioan 14:16-17, 23)
Însă Dumnezeu ne face şi pe noi şi pe voi să stăm fermi în Cristos şi ne-a uns, punându-Şi sigiliul pe noi şi dându-ne în inimă Duhul Său, ca o garanție.- 2 Corinteni 1:21-22