Prea ocupat să dai un telefon,
Prea adâncit în lumea cotidiană,
Sau poate-n nostalgii de patefon,
Uiţi mult prea des ca să arunci o geană,
Asupra celui ce ţi-e prieten. Zici:
"Nu prea am timp şi sunt mereu în grabă,
Mai sunt şi alţii... " Nici nu te ridici,
Din "cuibul tău" unde-ai atâta treabă.

Prea ocupat că să-ntreprinzi ceva,
Prea toropit de caldul din cămine,
Sau poate spui că nu e treaba ta,
Să te implici, aşa cum eşti, e bine,
Dar e mai mult decât vrei să arăţi,
Căci omul îşi cunoaşte interiorul,
Când vrei ceva, vrei totul, nu bucăţi,
De-aceea nu îţi mişti acum piciorul.

Prea ocupat cu ceea ce-ţi doreşti,
Prea concentrat asupra fiinţei tale,
Sau poate nu mai ştii ca să iubeşti,
Căci te cufunzi în gânduri abisale,
Pare prea mult să ieşi din cercul tău,
Îţi spui şoptit, aşa ca într-o doară:
"Nimic nu fac, nimic din ce e rău
Şi nici nu vreau să umblu pe afară!"

Prea ocupat cu propriul tău motiv,
Prea întârziat să vrei o poposire,
Sau poate cântul tău pe portativ,
Chiar a ajuns fatidică-amintire,
Dar să nu uiţi că va veni o vreme,
În care tu gândind vei aştepta,
Un telefon, un prieten să te cheme,
Dar... "Nu am timp!" Atât vei căpăta!

02/11/13, Barcelona- Lucica Boltasu