Prelucrări sufleteşti


Cănd m-ai găsit eram numai rugină,
Până ce m-ai pus pe strung `n atelier
Şi-a-nceput să cadă şpanul ca o tină,
De pe-o inimă tare ca de fier...

Ai intrat apoi cu freza-n cuget
Ca să surpi întăriturile vrăjmaşe
Şi-ai tăiat adânc până la suflet,
Fapte şi gânduri pătimaşe.

M-ai fixat şi sub burghiu,
Să străpungi tot ce-i de oţel...
Ca să mă faci un suflet viu,
C-un sens în viaţă şi c-un ţel!

Mi-ai făcut până şi filete cu tarodul,
Ca să-nşurubezi în mine-al Tău Cuvânt
Ca la vremea potrivită să-mi dau rodul,
Unul binecuvântat şi sfânt!

Apoi m-ai sudat într-un ansamblu,
Cu o dragoste greu de explicat
Ca parte din ceva măreţ şi amplu,
Sus în ceruri proiectat!

Iar până mecanismul va pleca în zbor,
Mă tot rectifici să rămân în toleranţă...
Strălucind, să-L întâlnsc pe Creator
Plin de credinţă şi speranţă!

~Amin~