Suflete pline de durere
Şi inimi frânte, zbuciumate
Suspină, suferă-n tăcere
Aşteapt-un ceas de mângâiere
Deşi se par de toţi uitate.

Strigăte mute, disperate
imploră un mic ajutor
Sub zidurile dărâmate
Sute de vieţi însângerate
În fiecare clipă mor.

Poporul sfânt se pregăteşte
De-a Mirelui întâmpinare
Dar nepăsarea...ea tot creşte
Şi nimeni nu mai mijloceşte
pentru-a pierduţilor salvare.

Priviţi în jur, voi, ce luptaţi!
Nu vă-nfioar-a morţii jale?
E vremea să ne-unim ca fraţi
Noi, ce de moarte-am fost salvaţi
şi să salvăm de la pierzare

pe cei ce suferă şi gem
Pe cei ce pierduţi în disperare
O mână să le întindem
la viaţă să îi aducem
Şi să primească-n dar iertare.

Azi poarta raiulu-i deschisă
Să vină cei nemântuiţi!
Mâna-ndurării e întinsă
Iubirea crucii e nestinsă
Veniţi toţi să fiţi curăţiţi!

El strigă azi pe toţi pe nume
Veniţi la El, nu amânaţi!
Pe cei ce rătăciţi în lume
Vă cheamă El cu drag pe nume
Veniţi la El să fiţi salvaţi!