,,Sunt uluit şii mi-e ruşine
Ca să-mi ridic faţa spre Tine!"
Păcatele s-au înmulţit,
Fărădelegi, sunt înmiit;
Ce vei face oare cu mine?

Sunt păcătos, nu-s demn de Tine
Şi-mi este atât de ruşine!
Am uitat că nu e bine
Să nu gândesc şi pentru mâine,
La veşnicia care vine!

Vai! De la ai noştri antenaţi
Am fost şi suntem vinovaţi;
De-aceea suntem pedepsiţi.
Şi alungaţi. şi izgonoţi...
Şi doar crezând suntem salvaţi!

Crezând în El, El se îndură
Şi-orice urgie El alungă;
Se uită cu îngăduinţă
Şi-n-ncercări, dă biruinţă
Pentru că ni se-alătură.

Şi nu ne mai este ruşine
Cu toate că e mult mai bine;
Să stăm cu frică şi cu teamă
În Faţa Celui ce ne cheamă:
,,Copiii Mei, veniţi la Mine!"

A.N
7.10.2013 Firenze