Cu ceva timp în urmă citeam chiar pe acest site despre diferenţa de a fi şi de a nu fi în voia lui Dumnezeu locuind într-o ţară străină. Şi mă gândeam ce trist este să nu fie voia lui Dumnezeu şi totuşi să locuieşti într-o ţară străină. Pentru că acum este un lucru obişnuit să mergi şi să lucrezi într-o ţară străină, mă întreb câţi din cei ce pleacă mai sunt interesaţi de ceea ce zice Dumnezeu despre plecarea lor.

Locuind în străinătate, de multe ori m-am confruntat cu dorinţa de a pleca acasă şi de a uita cum e să fii străin. Odată chiar era să fac pasul şi ştiu că dacă l-aş fi făcut, aş fi regretat amarnic. De ce? Pentru că, pur şi simplu ieşeam din voia Lui Dumnezeu. Îmi amintesc căci când am luat hotărârea mi-am pierdut instantaneu pacea. Nu ştiam de ce nu am linişte, nu ştiam de ce mereu eram tristă în loc să fiu fericită că merg acasă. Însă Dumnezeu mi-a purtat de grijă într-un mod deosebit, şi chiar de atunci m-a binecuvântat foarte mult atât material cât şi spiritual.

Totuşi, pe langă binecuvântare pământească, străinătatea aduce multe riscuri. Şi mă întreb: de ce atât de mulţi tineri plecaţi cu voia Domnului, au ajuns pe alte cărări (chiar dacă lor li se pare că nu), de ce alţii au uitat de unde au plecat, iar de ce alţii au ajuns atât de robiţi de câştig încât parcă banii sunt cei care aduc fericirea în cămin şi hrănesc sufletul. Mi se pare groaznic de trist când văd tot mai mulţi care parcă au pierdut sensul vieţii.

Eu cred că Dumnezeu ne-a rânduit aici şi cu alte scopuri, nu numai acela de-a trăi bine. Deşi tendinţele de a face ca cei printre care trăim sunt mari, Dumnezeu totuşi aşteaptă de la noi să ţinem pocăinţa aşa cum am primit-o şi, mai mult decât atât, doreşte să fim o lumină. Zilele trecute chiar văzusem într-o împrejurare, o persoană care era deosebită de celelalte şi i-am spus unei colege că acea persoană probabil e creştină. Dar colega mea s-a uitat la mine aşa exasperată şi mi-a spus: „Dar aici toţi sunt creştini!” Şi mă gândeam: ce înşelare! O ţară atât de decăzută din punct de vedere moral se mai consideră creştină! Şi ce şiret e diavolul când încearcă să ne infiltreze şi nouă faptul că poţi fi creştin şi trăind ca ei. Şi din păcate, de multe ori are succes.

Un alt lucru amintit mai sus era faptul că mulţi au uitat de unde au plecat. Dacă câştigi mult nu înseamnă că trebuie şi să cheltui mult.Dacă altădată eram mulţumiţi să avem ce mânca şi ce îmbrăca, acum nu mai suntem mulţumiţi nici cu mult mai mult. Şi ne plângem că nu ne descurcăm de la o lună la alta! Nu uitaţi: cumpătare şi în cheltuirea banilor!

Iar ultimul lucru despre care spuneam era lăcomia de bani. Dacă o persoană în România se descurcă cu 8 sau 10 ore de muncă pe zi, de ce nouă ne trebuie 14 sau 16? Şi mai ales când eşti căsătorit şi-ţi neglijezi familia. Cu ceva timp povestea o femeie că înainte de a se căsători a plecat în Austria şi se ruga ca Domnul să-i dea de muncă. Cu timpul a primit de muncă, iar la un moment dat avea atât de muncă încât nici timp de biserică nu avea. Însă şi-a dat seama că în privinţa aceasta avea de făcut o alegere. Pentru că în anumite împrejurări  Dumnezeu ne pune la încercare lăsându-ne să alegem. Ferice de noi dacă ajungem la concluzia care a ajuns şi înţeleptul Solomon: „Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!” (Prov 15:16)

Domnul să ne ajute la aceste lucruri!