S-a revărsat pe toamnă Soare
De-a dispărut oricare jale
De parcă-au înflorit bazaruri
Cu-mpestrițări orientale.

Culorile își potopiră
Mirozna lor înspre vedere
Că ochii-mi încântați se miră
Când văd atâtea giuvaiere.

Totu-i întreg, nu-i loc de sferturi
În însoririle depline
Chiar vântul s-așeză alături
Nu mai puțin uimit ca mine.

Și-n înflorirea luminoasă
De aurore-n curcubeie
Inima mea copilăroasă
Desculță caută s-o ieie.

Doar o minută înainte
Sub norii grei de-nvinețire
Nici nu găseam ceva cuvinte
De întristare și mâhnire.

Iară acum tot în minune
Lucindă în apusul vieții
Iarăși o slovă nu pot spune,
Doamne, de-atâta frumusețe!

Și mă gândesc de ce pe limbă
Avem atâtea șiretenii
Când sufletul ne este nimbul
Splendoarea-n jur când se așterne.

Tăcut, dar fericit de clipă
În mine-o sorb ca să rămână
Ca o-nălțare de aripă
Cu toată limba mea română.