O fata crestina si foarte frumoasa  a inceput sa se intalneasca cu un baiat necredincios. El s-a prefacut ca era credincios pentru a o putea cere in casatorie. Problemele au aparut curand dupa casatorie si dupa cativa ani tulburi au divortat. Ea a incercat sa se sinucida. Un pastor a instiintat-o pe o alta tanara credincioasa sa nu se casatoreasca cu un baiat neintors la Dumnezeu. Acum ea este in varsta si priveste inapoi la o viata plina de suferinte din cauza unui sot care-L ura pe Dumnezeu si cu care nu se putea intelege. Aceasta e o intamplare trista frecvent repetata.

   In ultimii ani ai adolescentei mele, ambitiile lumesti au castigat suprematia. Faceam planuri, munceam, ma luptam, fiind hotarat sa-mi ating telurile. Dar parca totul imi iesea pe dos. Am fost implicat in patru accidente minore de masina intr-o perioada scurta de timp. Nimeni nu avea voie sa-mi spuna ca Dumnezeu imi vorbea cu privire la incapatanarea mea.

   Este departe de adevar sa presupuni ca toate nenorocirile care vin  asupra credinciosului in viata reprezinta judecata lui Dumnezeu ca urmare a neascultarii, razvratirii sau pacatelor sale. Sunt multe cauze pentru suferinta si numai Dumnezeu cunoaste cel mai bine.

   Este un neadevar si sa spui ca Dumnezeu este sursa necazurilor care vin peste oamenii Lui. Pavel i-a instiintat pe Corinteni ca Dumnezeu ii judeca pentru ca ei incetasera sa se mai judece pe ei insisi: "Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm (au murit) ... Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul ca sa nu fim osanditi odata cu lumea" (1 Corinteni 11.30-32). "Domnul va judeca pe poporul Sau" ne avertizeaza autorul epistolei catre Evrei. "Grozav este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu" (Evrei 10.30,31).

   Dupa cum spune apostolul Petru, o judecata infioratoare-i asteapta pe oameni: "Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu. Si daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu" (1 Petru 4.17) Eu am  vazut judecata lui Dumnezeu cazand peste vrajmasii Lui. Intr-un sat din Mexic, unde mergeam in fiecare saptamana pe jos sau calare, locuia un criminal. Intr-o zi l-a instiintat pe fratele lui, care venea la adunarile noastre, ca la urmatoarea mea vizita ma va ucide. Cinci zile mai tarziu, trupul lui a fost gasit la marginea satului, ciuruit de gloante. In mod asemanator, un fermier trecea cu masina inainte si inapoi prin fata adunarii in care predica tatal meu, strigand blesteme si deranjand intalnirea. Doua saptamani mai tarziu, el s-a rasturnat cu tractorul si a fost zdrobit.

   Iata si o ilustratie mai graitoare a judecatii care se abate asupra celor ce nu asculta de Evanghelie. La inceputul vietii lui crestine, tatal meu vestea Evanghelia in mod repetat unei femei din vecinatate. Intr-o zi, el a devenit foarte posomorat si a avertizat-o astfel: Deocamdata Cristos bate la usa ta calm. Dar in viitor El poate bate si mai tare. De exemplu, unul din copiii tai poate pati ceva. Peste o saptamana copilul ei in varsta de doi ani a murit. S-a urcat pe o soba de bucatarie si a tras o oala cu apa clocotita peste el.

   Apostolul Ioan, in vedenia lui, a observat ca PICIOARELE DOMNULUI  ISUS "erau ca arama aprinsa si arsa intr-un cuptor".  Ele dogoreau de focul rafinariei ceresti: "Macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit" (Evrei 5.8). El a fost credincios Tatalui pana la moarte; de aceea toata judecata I-a fost data Lui. Urmele cuielor din picioarele Sale sunt semnele autoritatii cu care Si-a calcat vrajmasii: "si va calca cu picioarele teascul maniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu" (Apocalipsa 19.15). Domnul Isus va veni pe pamant cu ingerii Lui "ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos" (2 Tesaloniceni 1.8).   Domnul Isus Se prezinta Bisericii din Tiatira in doua feluri. El vrea ca acestia sa-L cunoasca pe Acela "care are ochii ca para focului si ale Carui picioare sunt ca arama aprinsa" (Apocalipsa 2.18). Crestinii din Tiatira trebuiau sa stie ca El descoperise pacatul lor si ca aveau sa dea socoteala pentru el. Judecata era deja hotarata pentru Izabela din Tiatira, care nu a vrut sa se pocaiasca. Daca nici ceilalti nu se pocaiau, atunci picioarele Lui ca arama aprinsa aveau sa calce peste ei.

   Una din nevoile Bisericii de azi, este o revigorare a fricii de Dumnezeu. Putini Il vad pe Domnul Isus asa cum L-a vazut Ioan. Deseori, Dumnezeu este tratat cu superficialitate. Exista multe locuri in Noul Testament menite sa ne trezeasca si sa ne inspire teama. "De aceea, cu atat mai mult trebuie sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit" ne sfatuieste sin ne avertizeaza scriitorul epistolei catre Evrei, "cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?" Substanta somnifera a Diavolului, care aduce o siguranta falsa entuziasmului nostru, trebuie scuturata! Multi au nevoie de constientizarea maniei dumnezeiesti descoperita in picioarele strapunse de cuie ale Domnului Isus. Astfel, ei vor putea darui lui Dumnezeu "o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica; fiindca Dumnezeul nostru este UN FOC MISTUITOR" (Evrei 12. 28-29).