”Țară, țară, țară, ascultă glasul Domnului”(Ieremia 22:29)
Aceste cuvinte rostite de profetul Ieremia sunt atât de actuale! Chiar putem spune că au un înțeles mai profund azi decât la vremea când au fost adresate casei împărătești a lui Iuda, căci în lumea în care trăim azi se îndreaptă spre noi atâtea voci că parcă nu mai ști la care să dai atenție. Este vocea culturii moderne, vocea instituțiilor de învățământ, vocea tineretului, vocea noi filozofii, vocea mass mediei cu toate nuanțele ei etc. Dar mai există și vocea profetului: ”Țară...ascultă glasul Domnului!” DE CARE VOCE VOM ASCULTA? Ieremia îndeamnă poporul din vremea lui să dea ascultare la glasul lui Dumnezeu. Dar acest îndemn e valabil pentru orice țară a lumii în care trăim. Dar mai mult: cuvântul acesta e direct și personal: Dan, Vasile, etc, etc ascultați glasul Domnului! Este valabil pentru orice biserică de pe mapamond. Ne gândim la tineretul bisericilor de azi și realizăm că, mai mult ca oricând, înspre ei se îndreaptă tot felul de voci; sunt bombardați cu tot felul de informații încât parcă sunt dezorientați. De cine să asculte? Cuvântul profetului li se adresează și lor: ascultați glasul Domnului! Nu vă vindeți pacea sufletului și mântuirea ascultând la vocea culturii sau vocea de la Hollywood. Ascultați ce spune Dumnezeu; toate celelalte voci vor să vă distrugă tinerețea și viitorul. În mijlocul culturii atee de azi există o voce cât se poate de perfidă și înșelătoare. Conform aceste voci creștinismul de azi rămâne în urmă, este depășit de rapiditatea evenimentelor și tehnologiei, este depășit de cultura societății în care trăim și ca atare are nevoie de un fel de reformă pentru a fi adus în pas noul val, cu noua realitate. Știți ce? Să nu ascultă de acest glas! El vine de la diavol și vrea să ne distrugă. Cine umblă cu Dumnezeu nu umblă în pasul rapid al lumii, ci umblă în pasul lui Dumnezeu și umblă călăuzit de Duhul Lui. Să nu uităm ce spune Scriptura: ”Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia…”(Romani 12:2)
Poate ne vom întreba de ce rostește profetul de trei ori cuvântul ”țară”? Nu era destul o singură dată? Țară, țară, țară…prfin repetarea cuvântului el dorea să accentueze importanța mesajului. Cunoaștem cu Însuși Mântuitorul folosește expresia ”Adevărat, adevărat vă spun…” de mai multe ori. Voia să spună ceva deosebit de important. În cuvintele lui Ieremia putem citi și o nuanță de mustrare pentru un popor care se abătea de căile Domnului. Foarte mulți nu mai doreau căile Domnului, ci ale lor.
În Evanghelia lui Luca, la 13:34, vedem cum Domnul Isus mustră cetatea Ierusalim: ”Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci...” În repetarea Cuvântului vedem tonul de dojană pentru o cetate care era plină de tradiție și datini, care cunoștea cele mai mici detalii ale legii, dar nu-i păsa de mesajul ceresc adus de Făuritorul mântuirii noastre. La ei erau multe frunze, dar prea puțină roadă. O, de am asculta la glasul mustrării Mântuitorului! E o mustrare blândă, dar hotărâtă, fermă în același timp. Slujitori care de ani de zile ”slujesc” și ascultă mai mult de suporteri decât de glasul Lui. Tineri care apleacă urechea mai mult la vocea noii religii care vrea spiritualitate dar fără pocăință. Seminariști care nu vor să slujedască în biserici mici de la țară ci doar în biserici mari. Lista ar putea continua.... ați prins ideea. Vor da ei ascultare la mustrarea Mântuitorului? E un mare semn de întrebare aici. Să nu uităm că Domnul mustră pe cel pe care-i iubește. E spre binele lor.
Să poposim la trei motivații care l-au determinat pe Ieremia să aibă acest nobil îndemn pentru popor: ”Țară, țară, țară ascultă glasul Domnului!”
1. În primul rând el a simțit responsabilitatea de a transmite nealterat mesajul primit de la Dumnezeu.
Este ușor și chiar plăcut să vorbești în fața unei audiențe ce ascultă cu atenție, în fața unei audiențe receptive, care e însetată după adevăruri adânci și care își află plăcerea în Legea Domnului. Dar pe vremea lui Ieremia situația era cu totul alta. Cuvântul lui Dumnezeu în loc să fie recepționat, asimilat era aruncat înapoi la vorbitor. Este interesant cum una din semnificațiile numelui ”Ieremia” este: ”Domnul aruncă” Dumnezeu s-a folosit de Ieremia, într-un fel se poate spune că l-a aruncat într-o luptă cu poporul lui. Dar ei au zis: ”Cuvântul vestit îl vom arunca înapoi și-L vom sfida pe Dumnezeu. Nu a fost ușor, dar lucrătorul autentic este acela care transmite mesajul divin nealterat indiferent de consecințe. Într-o împrejurare, Ieremia spune poporului că dacă afirmațiile lui sunt considerate vrednice de moarte, el este gata să accepte chiar moartea, dar înainte ca aceasta să se întâmple el trebuie să le facă de cunoscut tot ce Dumnezeu i-a dezvăluit. Au fost situații când în mijlocul urii și respingerii acest profet de care s-a folosit Stăpânul dorea să-și stingă pasiunea pentru lucrare, dar nu a reușit, căci flacăra a fost aprinsă de Însuși Dumnezeu. Câtă nevoie e și azi de asemenea lucrători pasionați!
2. Din cuvintele lui realizăm că Ieremia nu era indiferent de soarta națiunii sale.
Destinul poporului era pe sufletul lui Ieremia. Lui îi păsa mult de soarta eterna a oamenilor din țara lui. El știa că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului. Era un popor binecuvântat dar avea și mari responsabilități. Poporul s-a depărtat mult de Dumnezeu. Atât de mult încât profetul spune direct: ”Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în țară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor; și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?”(Ieremia 5:30-31) Ieremia a mai scris o carte numită ”Plângeri” De ce plângea profetul? Pentru că poporului nu-i mai păsa de glasul Domnului. Erau alte glasuri la care își plecau urechile. Glasuri perfide, glasuri înșelătoare. Dacă azi Ieremia ar trebui să scrie despre o națiune, despre o biserică ce ar scrie? Grozave lucruri se petrec, sau frumoase lucruri se petrec în țară? Ca români suntem familiari cu poezia lui Eminescu intitulată ”Ce-ți doresc eu, ție, dulce Românie?”
”Ce-ți doresc eu, ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie
La trecutu-ți mare, mare viitor.”
Frumoasă dorință pentru o țară! Numai că Eminescu nu a știut că nici România, nici o altă țară din lume nu poate avea viitor fără Dumnezeu. Și Ieremia are o dorință arzătoare pentru națiunea sa: ”Țară…ascultă glasul Domnului!” Numai atunci o națiune poate avea ”un viitor și o nădejde”(Ieremia 29:11)
3. În aceste cuvinte vedem dorința aprinsă a profetului ca poporul să se întoarcă la căile Domnului.
Pe parcursul misiunii sale, Ieremia ajunge să se întrebe: ”Pentru ce nu se face vindecarea poporului Meu?”(Ieremia 8:28) El cunoștea bine răspunsul: erau alte voci de care ascultau. Era glasul păcatului, glasul plăcerilor și compromisului. Ascultarea de aceste voci te depărtează total de Dumnezeu. Și azi există aceste voci, dar cu siguranță că există mult mai multe ca pe vremea profetului. O nouă religie se conturează la orizont. Și această religie spune că nu contează ce crezi și în cine, atâta timp cât ești corect, bun și moral. Dar glasul Scripturii spune: ”Căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”(...decât numele ISUS)
ALTE GLASURI, ALTE IZVOARE. Aceasta era cauza decăderii și depărtării poporului de Dumnezeu. Aceasta este și azi cauza unui creștinism ieftin și confortabil unde dedicarea și sacrificiu încep să dispară. Să ne imaginăm că există niște izvoare cu apă rece, proaspătă și curate. Ele pot stâmpăra setea celor însetați. Dar, lângă acestea există niște oameni care sapă puțuri pentru apă dar nu prea găsesc apă proaspătă. Iar când, totuși, găsesc puțină apă aceasta se risipește în adâncime prin fisurile existente. Dacă se întâmplă să fie puțină apă în adâncimea puțului, aceasta este stătută și miroase astfel că nu poate fi băută. Acești oameni trudesc din greu, dar truda lor e zadarnică. Și culmea, lângă acele puțuri crăpate erau izvoarele cu apa atât de proaspătă! Dacă Ieremia ar fi întrebat pe unii din popor: ”ce credeți despre acei oameni?”, cu siguranță că ei ar fi început să râdă și să spună că acei oameni erau fără minte. Iar Ieremia le-ar fi răspuns: ”Nu râdeți, căci râdeți de voi înșivă.” Acesta era tabloul real al stării poporului din vremea profetului lacrimilor, ”Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-a parasit pe Mine, Izvorul apelor vii și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate care nu țin apă.”(Ieremia 2:13) De aceea se simțeau tot timpul goi și neîmpliniți.
ALTE GLASURI, ALTE IZVOARE. Așa a fost atunci, dar care e situația azi? De câte ori considerăm așa zisele valori ale lumii mai presus de valorile divine? De câte ori încercăm să ne săturăm sufletele cu ceva care e mai prejos decât mana sățioasă a Cuvântului? Înapoi la izvoarele și glasul Domnului” Aceasta este cheia izbânzii pe calea îngustă. Domnul Isus a spus: ”Oile mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine.” Oile Mele ascultă glasul Meu – a spus Păstorul cel bun – dar în cartea profetului Maleahi găsim scris: ”Dacă sunt Tată unde este cinstea care mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân unde este teama de Mine?”(Maleahi 1:6) Dacă spunem că Domnul este Păstorul nostru, ascultăm noi la glasul Lui? Sau de ce numim pe Domnul Pâinea vieții dacă neglijăm cu săptămânile, sau chiar cu lunile Cuvântul vieții? Profetul Ieremia îndeamnă poporul din vremea lui să se întoarcă la izvoarele și glasul Domnului. Îndemnul e valabil și azi. Este atât de important să distingem glasul Domnului, să-l recepționăm și să-l împlinim! Din perspectiva veșniciei sunt doar două zile: AZI și ZIUA ACEEA. Doar două glasuri vor fi auzite în ziua aceea. ”Duceți-vă de la Mine”(Matei 25:41) sau ”Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția.”(Matei 25:34) Care glas îl vom auzi în ziua aceea??
George Cornici/7 Noiembrie, 2013