INTELEPCIUNE

*
Oricât aş fi de înţeleaptă,
De nu mă tem de Tine-s proastă,
Nu aş cunoaşte fericirea,
M-ar prăpădi nenorocirea.

Dă-mi Doamne, înţelepciune,
Izvorul sfânt de fapte bune.
Şi frica să nu rătăcesc,
Cu Tine să călătoresc.

Înţelepciunea ce vine de sus,
Eşti Tu, comoara mea, Isus,
Eşti tezaurul vieţii mele,
Eşti calea ce duce la stele.

Înţelepciunea, imnul iubirii,
Ţese zefirul neprihănirii,
Nu se găseşte de cumpărat,
Mi-o dai Tu, Slăvite Împărat.

Te rog Doamne, fierbinte,
Pune teama în a mea minte,
Revarsă-n inimă pricepere,
Cu a-înțelepciuni înţelegere.

Dă-mi, Doamne, cunoştinţa,
Teama ce măreşte chibzuinţa.
Ce-şi are candelă Scriptura,
Ce dă sfinţirii învăţătura.

Dă-mi sufletului mângâiere
Din a înţelepciunii putere,
Să se usuce ramurile firii,
Sub lumina neprihănirii.

Oricâtă înţelepciune aş avea,
Dacă sfinţirea nu-i în viaţa mea,
De resping mustrarea Domnului,
Nu voi urca muntele Sionului.

Dă-mi a înţelepciunii biruinţă,
Cu smerenia ce poartă pocăinţă,
Să înflorească-n inimă credinţa,
Prin teama ce-o dă chibzuința.
Amin!