Înconjurat de-o lume frământată
De un pământ ce-i îmbibat de chin
Eu lupt, da e mai greu ca niciodată
Şi umblu des cu faţa întristată
Ca un copil cu sufletul străin.

Nu aparţin acestor văi amare
Nu-i fericirea în acest gol sec
Aici, unde-s atâtea căi pe care
Doar suferinţă grea ades apare
Eu doar puţin voi sta, şi apoi plec!

Mă simt închis ca într-o colivie
Şi ca un rob luat în depărtare
Căci nu-i aici adevărata bucurie
Ci doar încă puţin si o să vie
Mult aşteptata mea eliberare.

O, chiar de aşteptarea se luingeşte
Inima mea de bucurie cântă!
De dorul lui fiinţa-mi se topeşte
Pentru-al meu Mire dragostea tot creşte
Şi sufletul spre cer tot se avântă!

Mi-e tot mai dor de casa mea de sus
Ah, cât aici mai am de aşteptat?
Să vin-odată scumpul meu Isus!
Şi chiar de-oi fi adânc de răni răpus
Eu voi zbura, de dorul Lui purtat!

Te-aştept să vii, o, scumpul meu Isus!
14.11.13