Amos continuă proorociile
(Amos cap. 4,5)


Şi Domnul încă le mai spune
La cei ce-n Samaria stau
Ca în cârlige îi va pune
Şi-n undiţele de pescari

Căci ei, sărmanii asupresc
De nimenea nu mai au teamă
Pe cei lipsiţi, ei îi zdrobesc
Dar glasul lor, pe Domnul cheamă

Cu toţii vor fi lepădaţi
Chiar la Betel dacă se duc
Şi la Ghilgal de sunt mânaţi
Ei, lepădaţi cu toţi, ajung

Chiar jetfele de-or fumega
Cu aluat ele-s făcute
Domnul în seamă n-a lua
Aceste jertfe-I, sunt urâte

Şi de pe cale să-i întoarcă
Peste ei, seceta o lasă
A lor planuri rele răstoarnă
Dar nu se întorc, căci nu le pasă

Iar seceta îi năpădeşte
Şi toți beau apă de împrumut
Dar, nici asta nu îi smerește
Se înrăiesc parcă mai mult

Rugina grâului e-n lanuri
Tăciunele-n ogoare zace
Lăcustele distrug pe dealuri
Printre măslini, paguba face

Ciuma, apoi i-a atacat
Iar tinerii toţi au pierit
Cu sabia i-a spintecat
Inima, nu şi-au despietrit

Duhoarea, nările le umple
De leşuri rău mirositoare
A lor inimi să nu se îngâmfe
Dar, tot trăiesc în nepăsare

I-au nimicit ca în Sodoma
Ca un tăciune, i-a aprins
N-au fost departe de Gomora
Căci focul, peste tot s-a stins

Dar, tot s-au încăpăţânat
Nu s-au întors din drumul lor
Cinste Domnului nu I-au dat
Se închinau, idolilor

Cântec de jale Domnul face
Peste Casa lui Israel
În nepăsare ţara zace
Să asculte, ei nu vor defel.

va urma

Câmpia Turzii, 20 decembrie 2013