PLOAIA

Picuri mici de diamant
Peste suflet mă-nfioară,
Și cu sunet repezit,
Bucuria mă-npresoară.

Gândurile parcă-mi spală,
Inima cald îmi mângâie.
Cerurile cântă-n șoaptă
Cântec despre veșnicie !

Totu-n jur capătă viață,
Prospețime și culoare...
Creatorul meu mă cheamă,
Pe obraji , stropi mă mângâie...

Iar în nori : ce încântare!
În culori, un Legământ !
Mă asigură o voce:
Stă și-n ploaie Cel Prea Sfânt !