Frunza-suflet
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Diverse
Îmi tremură în mână, o frunză galben-aurită
de toamna instalată-n drepturi în vremea ud-cernită.
O mângâi şi-i privesc culoarea, ce-a strâns din aurul-solar
... al anotimpului, frig-calendar.
O las din palmă să îmi pice şi-n drumul ei, se aşează ''spre-a muri''
lângă alte frunze, cu-obrajii ruginii sau jar
şi-n minte-mi trec...
O, câtă hrană pregătit-a pentru surate, flori şi-acum
''se-mpaca liniştită'' la poala falnicilor, vechi stejari...
E bătrâneţea frunzei, ce-odat' lucra în vrednicie,
cu spor'n verdeaţă, cu sârg şi bucurie...
Acum se-ndreaptă spre o altă lume,
acoperă pământul de gheţuri şi de brume,
‘l-acoperă ''ca mama'', ‘i ţine sub ea căldura,
ca-n primăvară să răsară o nouă frunză din noua arătură,
... Şi ce asemănare!
În viaţa frunzei ce răsare, lucra, moare
şi-a unui om ce în apus odihna îşi aşteaptă,
din sferele astrale.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/117193/frunza-suflet