Urla tristetea cu glas de furtuna
Si plange inserarea pe stanca,
Navalnic durerea se aduna
Tacerea nu poate amarul sa-si spuna
Framantarea in piept e adanca!

Rupt e catargul, inclinat intr-o parte,
Carma lasata-i acuma o clipa,
Barca-n deriva se-ndreapta-n departe
Furtuna e mare, apa desparte!
Si totul se pare a se duce-n risipa!

Semnale se vad de departe
Lumina lor abia mai strabate furtuna
Ceata densa este-ntr-o parte
Noaptea haina ei o sa-si poarte
Astept in tacere sa vina Lumina!

de Greta Andreica 25 nov.2013