Pune-mi pe buze un zâmbet-iertare.

O stea fie-mi faţa; să strălucească

ca o fărâmă din soare.

Când norii grei vor să se cearnă

în inimă s-o amărască,

pune-mi căldură în suflet de-i rece

şi-o rugă-n lumini cu Tine-a petrece.

Ţine-mă-n mâna-Ţi cea sfântă, Divine,

chiar de-s strivit, pentru Duhul cel Sfânt ce mă ţine.

Înfloreşte-mi iubirea...ca-n primăvară,

chiar de sunt albe troiene afară.

Cheamă prin Duhul ''să-mi zboare albine..''

Chiar de-s strivit, eu rămân lângă Tine.

Nu omul, nu faţa-i, nu lauda lui,

‘mi-aduce pacea, dulceaţa,

ci numai iubirea-Ţi ce sfânt lângă Tine

mă ţine în geruri, Divine!