E aşa de greu să iubeşti?
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Din suflet, pentru suflet
Categorie: Meditatii
Mi-am întins mâinile spre cer...Le-am deschis ca pe niște aripi mari și albe...Iar apoi, le-am închis într-o îmbrățișare. Simțeam infinitul albastru cum îmi pătrunde ființa. Atunci, m-am cramponat de iluzii, ştiam că vor pieri curând...Totuși, eram una cu cerul, doar eu, eu și infinitul, într-un dans al visării....Am strâns pumnii, am strigat că nu îl voi lăsa să plece, niciodată. Și am tăcut un timp...Nemișcat, în așteptare, am simțit plenitudinea desăvârșirii, o iubire și-o pace absolută. Sub povara prea greu de purtat, am căzut cu fața la pământ şi am gemut de neputință...
"Oare e așa de greu să iubești?" Genunchii mă dor, ochii îmi plâng iar glasul, glasul se pierde sub pături de frunze...Mă fac una cu pământul și tremur...E rece țărâna, e-ntuneric, m-apasă și mă strânge cu ură de mijloc. Simt sarea mărilor moarte, pe buzele arse de sete şi atunci, mă deștept, sub o ploaie de stele...Toate temerile mele, dispar, luate de vânturi. Punctele cardinale se contopesc în zenit, iar acolo, acolo sus, văd Steaua milenară, veghetoare, incandescentă. Privesc spre munții înalți, spre văile adânci, întunecoase. Universul șoptește în adieri, strigă în vijelii, că exist...Dincolo de ce sunt eu, vibrații adânci îmi spun, că sunt un rod al dragostei, că Tu, "Ești Cel ce Ești!" Universul întreg e în mâinile Tale iar eu, sunt doar un grăunte, o scânteie, un personaj, ce-și joacă rolul, în a vieții epopee.
"Oare e așa de greu să iubești?" Cu Tine totul e ușor, Doamne!...Dragostea e îndelung răbdătoare...Mulțumesc că m-ai iubit mai întâi! Așa, am învățat și eu...să iubesc! Îmi ridic ochii spre cer și...într-un surâs, aştern zborul neîmplinit al aripilor mele...Cu brațele larg deschise, las infinitul să intre în inima mea şi odată cu el, Veșnicia!...
28/11/13, Barcelona
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/117300/e-asa-de-greu-sa-iubesti