Ce mult imi plac mie, oamenii simpli !

   Ei stiu sa faca o capodopera din conjugarea verbului a fi: "Eu sunt pacatos, Tu esti pacatos, Noi suntem pacatosi, Voi sunteti pacatosi, Ei sunt pacatosi".

   Ei au rugaciuni cu parfum de nemurire: “Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!” (Luca 18:13)

   Ei au credinta cu gust de sinceritate: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”  (Marcu 9:24)

   Ei sunt cei ce au ales, si au facut-o bine: fara deviz de cheltuieli, fara negociere, fara conditii, fara termene, fara clauze, “Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El.” (Marcu 2:14) 

   Ei stau pe fapte, nu pe ganduri: “Stiu faptele tale: iata, ti-am pus inainte o usa deschisa pe care nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere, si ai pazit Cuvantul Meu si n-ai tagaduit Numele Meu” (Apoc 3:8) 

   Cu ei este usor sa fii si prieten, si frate: ei acopera, (iarta) totul. (1 Cor 13:7) 

   Apostolul Pavel, din cel chemat de Dumnezeu (Saul), a devenit cel mic, umil (Pavel), si ne-a facut istoria. (Fapte 13:9)

   Isus era tamplar… si putea fi orice. (Marcu 6:3) Va dati seama? Daca pana si in Isus au gasit o pricina de poticnire pentru ca era “tamplarul, fiul Mariei”… 

  "Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia”. (Luca 12:32.)

             Ce mult Ii plac lui Dumnezeu oamenii simpli ! (Matei 5:3)