Atunci când te aștepti mai puțin, apar evenimente ce îți tulbură viața. O întâmplare nefericită, o știre de ultimă oră... Un strigăt disperat zvâcnind dureros se înalță din adâncul sufletului. De ce tocmai mie? Se întreabă eul meu în agonie…
Doamne, am umblat pe căile Tale, deși toți îmi erau potrivnici, am ascultat poruncile Tale, deși fiecare pas pe calea arătată de Tine se poticnea de vorbele vrășmașilor mei. Am continuat să alerg spre ținta promisă, chiar dacă dovezile mele de credință erau considerate o aberație de cei din jur. Am știut mereu că ești cu mine, am știut că atunci când puterile mă părăsesc, Tu ești prezent și mă susții. Cred cu tărie în promisiunile Tale, deși viața mea e uneori așa de nedreaptă... Dar de unde știu eu ce e drept sau nedrept? Tu, Doamne știi mai bine decât mine, Tu cunoști totul, mă las în voia Ta, condu pașii mei...
E atât de trist să vezi o lume lipsită de bucurie, lipsită de scopuri, cu viziuni amăgitoare încărcate de străluciri abisale care, contrar scopului lui Dumnezeu, duc omenirea spre moarte. Nu doar moartea trupească cu care suntem sortiți odată cu căderea primilor oameni în păcat, ci moartea spirituală, veșnică, care desparte pentru totdeauna pe om de Dumnezeu.
Doamne, mă rog zi de zi să îmi întărești credința, mă rog pentru familie, copii, părinți, mă rog pentru prieteni și pentru dușmani, revarsă Doamne Harul peste ei, nu lăsa ca poarta cerului să se închidă înainte ca ei să Te cunoască. E cea mai aprigă dorință, e durerea mea cea mai mare...
Domnul îmi aude glasul meu, strigătele mele...
Mă încred în Tine, Doamne, Izbăvitorul meu... Ajută-ne Doamne!
Dă-mi Doamne înțelepciune și pricepere, dă-mi putere să uit, să iubesc și să iert…
10/12/13, Barcelona