Am scris în urmă cu ceva timp despre a sluji lui Dumnezeu și am „rămas dator” cu partea a doua, sau reversul slujirii. Apostolul Ioan, inspirat de Duhul lui Dumnezeu spune că nu Îl iubești pe Dumnezeu (pe care nu-L vezi), dacă nu îl iubești pe fratele tău (pe care îl vezi) - 1Ioan 4:20. În același fel, degeaba ne lăudăm că Îl slujim pe Dumnezeu, dacă nu putem să-l slujim pe aproapele nostru (Luca 10:24-37)! Atenție: a sluji semenului nostru nu înseamnă că el este stăpânul nostru, că el ne spune ce și cum și când, ci, din dragoste pentru adevăratul Stăpân (Dumnezeu), ascultăm de El și astfel, la porunca Lui (1Ioan 4:4-12) îndeplinim Cuvântul Lui cu privire la cei din jurul nostru!
Un aspect al acestui tip de slujire cuprinde pozitivul „a face” și nu negativul „să nu!”. Ce vreau să spun cu asta: sunt mulți care, crezând că este în Biblie, se ghidează în slujirea aproapelui după proverbul „Ce ție nu-ți place, altuia nu face”. Dar Biblia nu vorbește despre așa ceva! Biblia spune: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii.” (Mat. 7:12 și Luca 6:31). Observați, vă rog, și contextul: vrei să fii judecat? Judecă! Vrei să fii acuzat? Acuză! Vrei să primești pietre și șerpi? Oferă pietre și șerpi! Dar, mai apoi, să nu te plângi că vei culege ce ai semănat! (Gal. 6:8 – chiar dacă se referă la susținerea financiară a slujitorilor, cred că se aplică și la mod general). Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii un bun slujitor: vorbește de bine (fără să minți!), fii darnic, nu te grăbi să judeci (mai ales dacă nu ai împlinit mai întâi Mat. 18:15-17!), ajută, implică-te spre încurajare, mijlocește în rugăciune de binecuvântare pentru alții etc.
Un aspect care este de multe ori greșit înțeles cu privire la slujirea semenilor este slujirea din biserică. Mulți cred (prea mulți!!!) că singura și adevărata slujire este să cânți/reciți/predici în biserică, și cam atât! Nimic mai fals! Aș spune însă că omul care slujește cu adevărat, încununează slujirea sa (dacă are darurile/chemarea de a „sluji” în biserică) prin implicarea în activitățile bisericii! Adică, smerește-te mai întâi, dovedește iubirea/slujirea ta pentru Dumnezeu (pe care nu-L vezi) slujind/iubind pe semenul tău (pe care îl vezi)!
Cel mai important principiu al slujirii în dragostea agape vis-a-vis de semeni și Dumnezeu este să înțelegem că tot ce facem și spunem este slujire! De aceea Scriptura ne îndeamnă ca tot ce facem să facem ca și când Isus în carne și oase ne-ar fi cerut asta (Col. 3:23-25):
- Să fii disciplinat cu viața ta, ca pentru Domnul;
- Să fii un copil ascultător de părinții / bunicii tăi, ca pentru Domnul;
- Să muncești la servici, ca pentru Domnul;
- Să fii un soț / o soție, ca pentru Domnul;
- Să fii un părinte, ca pentru Domnul;
- Să fii un bunic / o bunică, tot ca pentru Domnul;
Când vom trăi cu această motivație (tot ce facem și spunem să fie datorită dragostei noastre față de Dumnezeu), sunt sigur că vom auzi cuvintele Mântuitorului nostru Isus: bine rob bun și credincios! (Mat. 25:21,23). Și astfel, Îl vom sluji pe Dumnezeu (pe care nu-L vedem) slujindu-i cu dragostea agape pe oameni (pe care îi vedem)! Succes!
„Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să slujească pe alții potrivit cu darul pe care l-a primit!” – 1Pet. 4:10 (NTR)