Dumnezeu croieşte căi misterioase
(traducere după Wiliam Cowper)

Dumnezeu croieşte căi misterioase
Să conceapă tainele minunii,
Paşii Săi în mări adânci urme să lase,
Mâna Lui să porunceasc-apoi furtunii.

În adâncuri vaste, nepătrunse,
De-nţelepciuni ce nu cunosc sfârşit,
Comorile-i divine stau ascunse,
Şi tot ce voia Lui a plănuit.

Voi sfinţi fricoşi, azi curajoşi să fiţi,
Căci norii care nasc înfiorări
Sunt plini cu milă şi vor fi zdrobiţi,
Schimbându-se în binecuvântări.

Nu-L judecaţi pe El cu strâmbătate,
În harul Său credeţi, sperând mereu,
Sub masca provindenţei încruntate
Se-ascunde zâmbetul Lui Dumnezeu!

Ce El a plănuit se va produce,
Lucrările-I în orice zi o spun,
Sămânţa mai întâi nu va fi dulce,
Dar mai la urmă, fructul va fi bun!

Răspunsul necredinţa nu-l deţine,
Lucrările-I în van va iscodi.
El singur se-nţelege-n întregime
Şi simplu, când va vrea, se va descoperi!