În alergarea mea prin lume, adeseori mă gândesc la eliberarea finală. Mă simt uneori atât de pătrunsă de această epuizare continuă încât mi-aș dori să pot zbura, să mă înalț, să mă desprind de tot ce înseamnă pământ.

   Ai visat vreodată că zbori dragul meu prieten? Este o senzație unică… De ce înainte de a mă înălța visez că alerg, că sunt urmărită și picioarele  îmi sunt ca de plumb? Nu știu, cert e că atunci când simt că nu mai pot, Ceva mă ridică, mă poartă lin pe deasupra văilor, munților, apelor... Nu pot descrie senzația de eliberare ce o simt, mi-aș dori să nu se mai termine, să plutesc, să mă contopesc cu cerul... O stare de beatitudine îmi inundă ființa. Privesc în jos, nimic nu mă atinge, nu mă afectează, sunt liberă...liberă să zbor. Nu simt durere, suferință, ci doar o mare eliberare.  Conștientă de faptul că sunt om și că există un final în care, gravitația își spune cuvântul, cobor din înalt, cu un dor nesfârșit în suflet, cu ochii ațintiți spre înălțimi și cu regretul că trebuie să îmi reiau starea mea finită și mărginită. Mă gândesc...altă alergare, alte încercări, noi și noi confruntări cu realitatea. De ce atâta suferință? Răspunsul exista în noi, în fiecare.

   Atunci când Dumnezeu a creat omul, l-a creat  dupa chipul și asemănarea Sa, i-a suflat suflare de viață și l-a așezat în gradina Eden.

   A fost creat o ființă neprihănită, o ființă care se bucura din plin de toate darurile lui Dumnezeu. Și încă ceva...avea viața veșnică. Atunci când i s-a spus: „nu gusta din fructul pomului cunoașterii”, ce a făcut?

   A fost primul pas al căderii, al neascultării, al despărțirii de Creator. A gustat...ca apoi să caute un vinovat, nu el ci.. căuta pe cineva să dea vina pentru dezobediența sa. A fost femeia, Eva, a fost șarpele, diavolul, cine?  Un singur lucru a uitat, că Dumnzeu l-a creat cu intelect, sentiment, voință. Știa bine ce face, avea judecată, a simțit, a trăit intens momentul, a dorit să îl înfăptuiască, deși avea două oportunități: să asculte sau nu, să guste sau nu. Dumnezeu l-a lăsat să aleagă, nu l-a constrâns cu nimic, astfel, omul a ales neascultarea și odată cu aceasta, căderea din locul unde l-a așezat Dumnezeu. A căutat un vinovat pentru ceea ce a făcut, de ce? În general ființa umană, cramponându-se de evenimenele date într-o anumită situație, preferă varianta nevinovăției personale, în detrimentul celorlalți, chiar dacă este implicat în acel conflict. Este ușor de arătat cu degetul...el, ea, ei, nu eu! A lor e vina... păi judecata mea unde a fost? EU am ales să înfăptuiesc. Puteam spune nu! Eu am spus da, conștiinței mele. Că a fost un vinovat moral, sigur, în orice acțiune nefastă, există un motor care angrenează  mișcarea dar, dacă ceva nu funcționează la parametrii, motorul se oprește. Dacă... Aceasta  o spunem majoritatea după ce se întâmplă lucruri nefericite în viața noastră...Totuși, te poți elibera, așa cum spuneam la început, zburând...Zburând pe aripi de dor, de credință, de speranță într-o lume unde nu există nici lacrimi, nici suspine, nici durere.

    Avem o mare promisiune de la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu care, prin ascultarea Sa și supunerea față de dorința Tatălui ceresc, a venit în lume, S-a întrupat, a trăit printre oameni și S-a jertfit pentru păcatele întregii omeniri, a învins moartea la Calvar, înviind și înălțându-Se la cer, ca să ne pregătească un loc alături de Tatăl. A spus: Eu voi pleca la Tatăl, dar vă voi trimite un alt Mângâietor”.

   Acesta este Duhul Sfânt care, la Rusalii, la Cincizecime, S-a coborât peste 3000 de suflete. Acolo a luat ființă Biserica, adică primii creștini, în Antiohia. Duhul Sfânt continuă și azi să vorbească inimilor acelora ce Îl caută pe Dumnezeu; când îți dorești cu adevărat acest lucru, simți cum ești purtat pe aripile Lui, simți cum te înalți mai presus de încercări, de lacrimi, suferințe. Te simți eliberat, indiferent de situația în care te afli.

   Apostolul Pavel, deși încătușat și persecutat în închisoare pentru răspândirea Evangheliei, continua să slăvească pe Dumnezeu, cânta deși rănile îi produceau suferință. Dintr-un asupritor al creștinilor, a devenit cel mai mare propovăduitor al Evangheliei lui Cristos. El era... liber. Liber să creadă, să spere, să iubească, să ierte. Era mai presus de tot ceea ce era acolo, în obscuritate. El L-a văzut pe Domnul Isus, a crezut în jertfa Sa, în moartea și învierea Sa și a fost eliberat. Deși trupul suferea, duhul lui cânta și slăvea pe Domnul. Avea libertatea și pacea ce numai Dumnezeu ți-o poate da.

   Dragul meu, adeseori simți că nu mai poți, că totul se năruie în jurul tău, te simți singur, abandonat, nimeni nu înțelege mai bine aceste lucruri decât Domnul Isus, El a fost batjocorit, biciuit, crucificat, deși a fost Dumnezeu întrupat, deci fără vină, fără păcat. A murit ca tu, eu, noi, să avem intrare la Tatăl, prin credință.

 „El este Calea, Adevărul și Viața”...

   Credința...

   Descătușează-te de toate amărăciunile vieții, lasă ca Domnul Isus să îți modeleze ființa, caracterul, chiar dacă aripile ți-au fost tăiate, pregătește-te de zbor, exersează, antrenează-te prin rugăciune, crede în Cel ce o să vină, El îți va da aripi adevărate, aripile Duhului Sfânt ce te vor înălța peste toate încercările vieții, fiecare zbatere a ta, va fi un pas în plus pe drumul izbăvirii. Caută pacea și bucuria în Cristos. Urcă treptele ce duc spre biruință, acolo sus, cândva, ne așteaptă odihna finală, în Lumină. Asemenea zborului din vis, vei simți eliberare, descătușare, bucuria îți va umple sufletul și ca balsam, pacea, iubirea și iertarea.  

    Nu lăsa timpul să zboare, la fel zburăm și noi, iar...de luat aminte, ziua de mâine nu ne aparține, e un dar pentru fiecare... Oare mai este o zi și mâine?

   Eu aș dori ca fiecare să avem parte de mântuire, de eliberare, pentru că vremurile vorbesc deslușit, se apropie clipa când Domnul Isus va reveni pe pământ, să Își ia Biserica, (adica cei ce au crezut în El, în jertfa Sa, învierea și înălțarea Lui), să o ducă acasă, în locurile Preaînalte. Toți cei ce cred, vor fi mântuiți, vor zbura, se vor înălța la cer.

   Nu ai vrea dragul meu să te afli printre cei ce se înalță la cer? Ai vrea să zbori? Se apopie zborul final, fericit, eliberator, pentru cei ce au ales să creadă, să Îl iubească pe Domnul Isus. Nu lăsa timpul să zboare, pregătește-te și tu, ca atunci când va veni clipa, să te înalți. Ești legat de pământ, tu, eu, prin neascultare încă din începuturi, de la omul adamic, putem să ne desprindem de pământ, prin credința în Omul- Dumnezeu, Domnul Isus Cristos. E vremea Harului, încă mai e timp, dar nu întârzia prea mult în a lua o hotărâre, lasă adierea Duhului să îți pătrundă ființa, să îți dea aripile credinței și vei simți eliberarea. Pregătește-te de zbor! Și nu privi înapoi, El este credincios promisiunilor Sale, privește cerul albastru, infinitatea stelelor, lumina zorilor, a  soarelui, toate sunt doar crâmpeie din frumusețile ce ne așteaptă Acasă.

    Ai vrea să zbori și tu? Decide azi, ceea ce vrei să faci în eternitate. Desprinde-te, înalță-te, eliberează-te!

19/12/13, Barcelona