CĂLĂTORIND PRINTRE RUINE

Călătorind printre ruine
Facem popas și ne rugăm:
”De-am fi, Isuse, fără Tine
Nu am putea să ridicăm
Privirile spre alte spații
Ci-ar fi atrase doar spre glii,
Am alerga spre imitații
Și am fi duși de vijelii
Fără putință de scăpare
Și-am fi în vid dezintegrați
Sortiți spre veșnică pierzare
Doar cu tenebre-nvecinați.
Dar ne-ai făcut, prin har, favoarea
De-a fi în ceata-Ți de urmași
Și s-a schimbat, total, umblarea
Nu către vid mai facem pași
Ci Te urmăm printre ruine
Dar și prin zonele cu flori
Cu Tine zilele-s senine
Chiar dacă trecem prin ninsori.
Ștergând o lacrimă prelinsă
Pe-obrazul parcă-ndoliat
Știm că iubirea-Ți e ne-nvinsă,
Că nu se stinge niciodat’ ”

George Cornici/23 Noiembrie, 2013