Bate vânt de necredinţă

Bate vânt de necredinţă
Pe pământ în lung şi-n lat
Mărind starea de păcat,
Ce ea creşte c-uşurinţă
Îmbrăcată-n falsa ştiinţă.
Despre omul, ce-i creat.

Prin concepţii dubioase
Se-ncearcă să se explice
Că-n Scriptură ce se zice,
Sunt istorisiri frumoase
Prin scrieri, ... laborioase
Spre-a crea starea ferice.

O! Cel rău e-n activitate!
Şi el tot talentu-şi pune
Omenirii pentru a-i spune,
Că-n povestea cu păcate
Sunt concepţii inventate,
Pentru om de a-l supune.

Şi că pentru-omu' ateu,
Viaţa, ... doar aici există!
Şi trăind-o-n ea persistă
Fără niciun Dumnezeu
Spre-al ştiinţei apogeu,
Şi că ea, -n sine, rezistă.

Azi, mai mult ca oricând
Necredinţa, ea-şi arată
Faţa ei cea complicată,
Deoarece cât mai curând
Răul va fi-nvins crezând,
În Hristos şi Jertfa-I dată.

Flavius Laurian Duverna
09 decembrie 2013