ÎN TEMPLE

Veşnic doritori de dumnezei
ne construim iar şi iar temple.
Nu mai e loc pe pământ
de-atâtea temple şi-altare;
nu mai e aer de-atâta fum de tămâie;
e prea cald de focul arderilor de tot,
iar sângele jertfelor necurate
năclăieşte ţarina planetei.

S-au înmulţit idolii pe pământ,
sunt mai numeroşi decât oamenii
şi-ncep să-şi ceară drepturile de dumnezei declaraţi.

În temple oameni şi idoli se războiesc.
Omul - netrebnic lut fără de-un Dumnezeu
Adevărat, e-nfrânt.
Însă-n cădere, c-o licărire de credinţă,
alunecă pe genunchi.

E pace pe pământ.
Omul şi Dumnezeu stau mână-n mână,
biruitori.
Şi asta după o singură rugă...