Am pornit căutând prin Pământ.

Eu caut adevăratele zile ce nu au sfârşit,
caut zile ce n-aduc întuneric şi noapte.
Eu caut aurori deschizându-se asupră-mi în şoapte;
fericiri în soare şi zori,
dimineţi ce nu se transformă-n amurg trecător.

Eu caut cerul cu mult deasupra norilor -
şi-astfel
tainic călcând pe cărările razelor
sunt peregrinul Planetei Albastre
străbătând Universul;
iar cerul revarsă peste sufletul meu însetat
valuri albe de linişte şi-mpăcare
ce-un dor de paradis mi-au dat.

Mergând în drumul meu
odată am fost atât de aproape de cer,
iar planeta era atât de departe,
încât nu m-am mai întors spre Pământ,
ci tainic călcând,
rămas-am acasă în cer
fiu reîntors, copil regăsit,
jertfind lâng-altar, pe genunchi
o viaţă de peregrin
venind dinspre Pământ.