Copilaş micuţ şi blând,
Ai venit pe-acest pământ
Tot cu gânduri de iubire
Pentru-ntreaga omenire

Dar nimeni nu te-a primit
O,copile blând şi sfânt!
De ce oare a trebuit
Să fii într-un grajd primit?

De ce n-acele palate
Nu ai avut şi Tu parte
De-o modestă cămăruţă
Să te nască a Ta măicuţă?

Oamenii nu te-au primit,
Dar vitele te-au iubit
Cu suflarea gurii lor
Ţi-au venit în ajutor.

Trupul mic şi-au încălzit
Ochii lor,blând,te-au privit.
Nu ştiau că-n faţa lor
Este Domnul Domnilor,

Dar omul cu-nţelepciune
N-a avut milă de Tine
N-au vrut în al lor palat
Pe Marele Împărat.