Noaptea lungă...

Noaptea lungă ce şi-ntinde
Al său negru acoperământ,
Tot mai mult peste pământ
Lumea-n el de o cuprinde,
E un semn de mult vestit
Prin Cuvânt ce-a fost rostit,
Că pe cel rău, îl va prinde
Când puterea-şi va extinde.

Doar cei ce-n făgăduinţă
Vor privi-n sus spre Calvar
La Domnul, c-al vieţii Far,
Vor putea prin străduinţă,
Ca pe drumul spre lumină
’N sus spre Patria Divină,
Să-aibă-n sfârşit, biruinţă
C-au lucrat având credinţă.

Chiar de negura cea mare
Se-ntinde cu a ei mantie
Peste-o lume, ce nu ştie
Că-ntuneric, e-n popoare,
Mai viu parcă străluceşte
Şi-al Său popor pregăteşte
Luceafărul Sfânt ce răsare
Prin Jertfa-n răscumpărare.

Flavius Laurian Duverna
22 decembrie 2013