Mă uit la tot ce pot vedea
Cu ochii mei umili de carne,
Să văd ce-ar avea să-mi dea
Cu mine în sferele eterne

Căci văd cât sunt de trecător
Și călător pe-acest pământ,
Și-aș vrea să trec biruitor
Până dincolo de mormânt...

Văd multe lucruri prețioase...
Dar la ce bun, că-s trecătoare!
Și care nu sunt păcătoase
Sunt poate nefolositoare...

Dacă-aș dori, aș strânge multe
Din bogăția ce-i sub soare
Însă când mor, n-o să-mi ajute
Căci sunt la fel de pieritoare!

Aleg din tot ce pot vedea,
Uitându-mă la cei frumos...
Dar nu-i nimic și nimenea
Asemeni lui Isus Hristos!

Și nu există vreun alt Nume
În care să-avem mântuire!
Doar o mulțime de cutume
Ce-și duc adepții la pieire...

Atunci, privi-voi prin credință
La Domnul meu iubit Isus
Și strânge-voi cu stăruință
În inimă, comori de sus.

Iar truda mea vremelnică
O închin chemării Domnului
Și într-o slujire rodnică
Am să aștept venirea Lui

Chemând pe toți la pocăință,
La harul Slavei minunate
Și la umblare prin credință
După Comori adevărate,

Ce-s pregătite-n ceruri, sus,
Comori nespus de minunate
Care-n Slăvitul Domn Isus
Sunt gata să ne fie date.

Zaragoza 24/11/2013
de Ioan Hapca (Ionică)