Ultimele proorocii a lui Mica
(Mica cap. 7)


Proorocul, mai departe spune
Totul ce Domnul îi vorbește
Recolta n-o s-o adune
Nimica, nu se mai găsește

Din struguri, chiar nici o bobiță
Și din smochine, tot așa
Nu se găsește o fărâmiță
Și oamenii n-au ce mânca.

Cei buni cu toții au plecat
Cei răi în țară au rămas
La pândă stau neîncetat
Pe-al său frate, să-l prindă-n laț

Numai spre rău sunt îndreptați
Și doar rău fac, necontenit
Așteaptă daruri de la frați
Cârmuitoru-i, lăcomit

Judecătorul, la fel este
Cu toți uniți, nelegiuiesc
Pe cel sărac năpăstuiește
Și în încurcături, trăiesc

Ca și un mărăcin țepos
Este acel care-i mai bun
Așa ca un tufiș spinos
Sunt cei care-s cinstiți și spun

Dar și ziua pedepsei vine
Cu toți atunci ser vor mira
Cu ei, nimeni nu va mai ține
Și Domnul se va supăra

Nici prieteni atunci nu mai sunt
Iar rudele-s îndepărtate
Ei, numai rele au în gând
Și toți fac multă nedreptate

Chiar într-acolo s-a ajuns
Că Tatăl e batjocorit
Și la batjocuri e supus
Chiar de-al sau fiu ce l-a iubit

Fata cea rea, nesocotește
Pe mama care a născut-o
Cu răutate o asuprește
Parcă nu ar fi cunoscut-o

Nu o tratează ca pe o mamă
Ce în durere a făcut-o
Al ei necaz nu-l ia în seamă
Al ei suspin, nu a durut-o

Atunci când ziduri, s-or zidi
Asirieni au să sosească
Hotarele, se vor lărgi
Și toate or să se împlinească

Iar țara va fii pustiită
De fapte rele ce-au făcut
Și ea va fi batjocorită
Caci ce-a spus Domnul, n-au făcut

Poporul, Domnul îl răpește
În mijlocul Carmelului
Și în Basan se va cunoaște
Ca cină, pentru turma Lui

Și Neamurile vor vedea
Aceste lucruri minunate
Cu toții se vor rușina
Căci binecuvântări sunt date

Ca târâtoarele vor fii
Ca șerpii, ce pulberea ling
Cu teamă mare vor trăi
Și a lor spaime nu se sting

Dar Domnul s-a milostivi
De Iacob, milă va avea
Din nou pe ei, îi va iubi
Iubire le va arăta.

sfârșit