Oare unde-era-ndreptată,
Și unde priveau mereu,
Care-i ținta ce-au avut-o
Magii, cercetînd din greu?

Ei priveau numai spre ceruri-
Doar la cerul înstelat
Și li s-a descoperit steaua,
Celui mai Sfînt Împărat.

Nu gîndiți că-n vremea noastră
Vrea să lase un mesaj.
Să ne ridicăm privirea
În timpul ce-a mai rămas!

Cum zăreau ei, steaua sfîntă
Și-nțelegeau rostul ei,
Dacă nu priveau întruna
Înspre ceruri, chiar toți trei?

Să știți, că e vremea-n care
Trebuie ochii-n sus, dragi frați
Că e foarte-aproape clipa
Celor binecuvîntați.

Nu o stea, stă să apară
Sus pe cerul înstelat,
Ci apare chiar Mesia
Care-I Marele-Împărat!

Dar, să știți, că n-o să-L vadă
Cei legați de glie - jos
Ci acei ce știu s-aleagă
Mijlocirea lui Hristos!

Ține-ți tot în sus, privirea
Așteptîndu-L pe Isus!
Nu e mult, și va apare,
Să ne ducă, acolo, sus.

N-ai vrea azi la sărbătoare,
Copil, tînăr, sau bătrîn,
Să privești odată cerul?
Să-L recunoști ca Stăpîn?

N-ai vrea să Îi aduci slavă,
Să-I dai toată viața ta?
Și apoi, o veșnicie,
Cu El te vei bucura.

Ia mesajul-acesta frate,
Ca un har, ca un simbol,
Și ridică sus, privirea,
Căci vine Isus, pe nori!
AMIN