Ma simt atat de inutil,
cum n-am fost niciodata,
parca-s un suflet de copil
cu raspundere de tata.

Si toate gem ”nauntrul meu
in necurmata framantare,
ca si cum nu fac ce vreau,
ci fac numai ce ma doare.

...
Hm... atata zbucium in plus,
de parca nu stiu,
ca fara Isus
totu-i pustiu.

Hm...atata stres fara folos
prin lume ma poarta,
de parca n-as stii,
ca fara Hristos
viata-i desarta.