Acum când anul vechi se închide-ntre coperte
Și anul cel tânăr, te așteaptă în poartă,
Îl rog pe Dumnezeu greșelile să-ți ierte
Și să îți umple pieptul cu Dragoste curată!

Inima ta să fie boboc gingaș, sublim,
Să se deschidă în vale mireasmă de crin,
Să fii o piatră vie în Nou Ierusalim,
În veșnica Lumină a Soarelui divin.

Să ți se șteargă lacrimi, ca roua de pe flori
Când razele de soare ridic-al nopții jug,
Să-ntinerești, spre Cer ca vulturul să zbori,
Sub ploi de Har să pârgui rodire din belșug.

Cu mâini curate, frânte în trudă și dureri,
Să atingi zenitul, să poți deschide-o poartă,
Împreunate-n rugă, când ajutorul ceri,
„Iată-Mă” să-ți răspundă milostivul Tată.

Pe mijlocul Cărării să-ți lase pașii urme
De lupta cea bună, de Dragoste, de Soare,
Să nu lași niciodată pe cel rău să curme
Avântul spre Țintă, chiar dacă rana doare.

Dacă pe la tâmple argintul se așterne,
Să strălucești ca steaua călăuzitoare,
Conducând urmașii spre bucurii eterne,
Să vină la Isus, cu dor, cu adorare.

Udat de Râul Sfânt, pom roditor să fii,
În fiecare lună s-aduci rodul bogat,
Cu roade mai devreme, cu roade mai târzii
Să-nveselești Stăpânul, pe Marele-Mpărat.

Mai mult decât pot spune al vorbelor tărâm,
Inima fierbinte urează-n nerostire,
O părtășie sfântă, în Isus să iubim,
Comunicând ceresc, eterna fericire.

Isus știe apăsul, El te cunoaște bine,
Să-ți întindă mâna, cu binecuvântare,
Să-ți mângâie fruntea, durerea să-ți aline,
Să îți mai vestească un an de îndurare!

Amin!
Ana Haz, Arad.