Rămâi în grădiniță!

Te primesc pe-a Mea portiţă
Tu, rămâi în grădiniţă!
Vino doar, aşa cum eşti
Prospeţime-ai să primeşti.
Grădinarul te va lua
Şi-ntr-un loc te-o aşeza,
În care te potriveşti
Ca acolo să rodeşti.
Te va lua în mâna Sa
Şi te va analiza.
Frunzele îngălbenite
Şi aproape ofilite,
Ţi le va îndepărta,
Cu drag te va curăţa.
Îţi va da apă curată
Ca la planta însetată.
Te-o hrăni, te-o adăpa
Cu Însăşi dragostea Sa.
Tu, rămâi în grădiniţă!
Te primeşte pe portiţă.
Grădinarul vede-n tine
Nu ce-i azi, ce va fi mâine...
El îţi vede prin credinţă
Floricele pe crenguţă.
Sevă vrea să-ţi dea în ram,
Să stai drept ca spicu-n lan.
Să-ţi ridici a ta privire;
Vine zi de mântuire!
După cum a ta tulpină
Se îndreaptă spre lumină,
La fel rădăcina toată
Caută-n pământ spre apă.
Caută să-şi tragă sevă,
Bucurie să redea,
Prin aer, fotosinteză,
Să trăiască floarea ta!
Planta sufletului tău
Să rodească-n Dumnezeu,
Să aducă alinare
Frunzele vindecătoare.
Duh de viaţă toarnă-n tine
Grădinarul, ştie bine.