TE-AI REVELAT...TE REVELEZI

Isuse drag, Te-ai revelat
Când nu știam unde voi merge
Eram cu praf; m-ai sărutat
Sublim surâs, atunci, mi-ai dat
O, amintirea-mi nu se șterge
Că-n turma Ta m-ai acceptat!

Privirea Ta m-a cucerit
Și am știut că vii din Slavă,
Din Spațiul cel nemărginit
Să naști un neam neprihănit
Desprins de negură și pleavă
Ce mult, Iubite, m-ai iubit!

Din taina marii transformări
Culeg și-acum mărgăritare
Mă copleșești cu-acele stări
Învăluite în cântări
Cu melodii cuceritoare
Ce dau tărie-n încercări.

Știut-am c-ai venit din Cer
Când am răspuns chemării sfinte
Ai dezlegat orice mister
Din traiu-mi scurt și efemer
Spunându-mi vrednice cuvinte
Ce-mi dau și hrană și reper.

Te-ai revelat; te revelezi
A Ta lucrare mă susține
Sunt milioane de dovezi
Ce-arată că mă cercetezi
Când plânsuri vin și vin suspine
Să-mi porți de grijă nu-ncetezi.

Dezvăluiri trimiți mereu
Să nu mă rătăcesc pe cale
Sunt mii de piedici pe traseu
Până ajung la apogeu
Să dorm în așternutul moale
Scăpat de tot ce-i lut și greu.

Te port în suflet necurmat
Știind că mă conduci spre stele
Înalț un imn înmiresmat
Căci din deșert m-ai ridicat
(Cu ale lui adânci vâlcele)
Și-n viața Ta m-ai așezat.

George Cornici/28 Decembrie, 2013