Credem că Stăpânul a încredințat
Robilor săi, un capital sau talant:
Nu doar calități, daruri de slujire,
Ci și ani, luni, săptămâni și zile!

Poate, robul ce-a primit zece talanți,
A trăit o sută de ani încărcați:
Ca Ioan bătrânul ce, fiind exilat
În Patmos, prigoana i s-a revelat.

A trăit minuni dar și persecuții:
Despre anticriști având revelații.
Cel cu cinci talanți, trăind mai puțin,
Ani-poate cincizeci - i-a sfințit din plin,

Ca Pavel-Apostolul neamurilor,
Ce din închisori vestea națiilor
Evanghelia salvării prin Isus,
Ca martir, primind cununa Vieții, sus!

Cel cu doi talanți a fost ca Ștefan,
Ca Iacov martirul, fratele lui Ioan;
Prin lucrarea lor, Crist a fost vestit
Iar prin moartea lor a fost proslăvit!

Cine este, însă, robul c-un talant,
Care fără muncă l-a și îngropat?
Sunt acei sărmani - chiar dintre creștini,
Ce au pe pământ, daruri și-ani puțini.

N-ar fi vina lor că n-au capital,
Dar trăiesc ca-n somn, până la final,
Că au fost bolnavi, de duhuri legați,
În lucrarea sfântă n-au fost dedicați.

Nu vorbim aici de pruncii-omorâți,
Ce-au fost dați la lei, smulși de la părinți,
Ori arși în biserici de crunți fanatici,
Murind pentru Domnul, au fost mucenici.

Putem fi oricare robul c-un talant,
Pe care Stăpânul, scurt l-a condamnat.
Nu contează vârsta - cea din buletin
Ci timpul cu Domnul - cel trăit din plin.

Isus nu dă pensii, plăți ca pe pământ
Ci ne dă cetăți în Mileniul sfânt!
Măcar de am duce poli la... cămătari
Și am investi în misionari!

De vreun beteșug, vreo lipsă ne-apasă,
Fiind infirmi în duh, ieșim rar din casă,
Noi putem trimite rugăciuni și bani,
Putem da timp, zâmbet, apă la sărmani...

Altfel, e posibil să fii pocăit
De tânăr și-n Vie să nu fi muncit!
Altul, într-o „oră”, de lucru-n amurg,
Să-și merite plata muncind cu mult sârg...

La sfârșit, dinarul scump îl va avea,
Tu-ai simțit zăduful, fără-a transpira!
Ani notați în rai, în „cartea de muncă”
Sunt bani investiți în cereasca „bancă”!

Amin!