S-a ''ruginit'' ceasornicul ce-arată timpul, anul care s-a sfârşit.
Un an micuţ în haina primenită îi bate-n poartă ''anului-nvechit”.
Îi zâmbeşte ''vechiul'' printre plete şi îi spune:
-“Bine ai venit! Eu... plec
Să mă alătur anilor, acelora ce, ca şi mine în veşnicie trec.
Mă duc s-aşez ale creştinilor fapte curate
În faţa Domnului, să i le-arat pe toate,
Iar cele rele... să plece... dincolo-n trecut...
Ce-aduci în noua-ţi traistă?
BUCURIE? -Ai pentru-ai Domnului copii?- Dar
Sfântă-pocăinţă în dulce-părtăşie, ai?
Căci mulţi te-aşteaptă ca pe-un an mai bun.
Ai noutăţi mai bune sau mai rele ca cele ce-am avut, pe nou-ţi drum?
Cum?!
Ai lipsuri, lacrimi aşa cum scrie în Cuvânt,
Prin Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt?
Cum?!
Doar aleşii vor mânca pe săturate?
Ei vor forma un ''totul-unitar''
Chiar în prigoană şi lipsă de bucate?
Ei... tot Îl vor slăvi şi-L vor 'nălţa prin sfântul lor altar?
... Doar pentru ei va fi din plin iertare
şi părtăşii sublime-n Duhul Sfânt?
Acei ce vor rămâne pe Cărare?
Chiar de vor fi urâţi în societate şi tare chinuiţi?
Doar ei vor fi-ncălziţi de Duhul Sfânt, Curat şi rasplatiti?
Cum?! Domnul
Îi mai aşteaptă şi pe alţii să-şi lepede ruşinea şi necurata viaţă rea?
Aceasta îţi e vestea?
Căci tot îi mai iubeşte
Pe cei ce-s fii risipitori?
... Adus-am şi eu această veste de care mă-nfior...”
-“Ai lacrimi... de ce plângi, bătrâne?
Eşti trist căci prea puţini s-au întors în vechiu-ţi an?"
-“...O tinerelule, eu aş fi vrut să am în mine... atâtea vieţi noi, transformate,
Să ştiu că-n timpu-mi de domnie, mai multe vieţi în cer sunt aşteptate..
Tu,
Eşti aşteptat s-aduci veşti bune, speranţele să se-mplinească,
Copii, părinţi, bătrâni la Domnul să se-ntoarcă în domnia ta
Şi toţi să-ţi fie ''prada de război, prada cerească'',
Mai mult ca-n vremea mea.
*****
-“Drum bun, bătrâne!”
Zise noul an tăcut şi-o apucă pe drumu-n faţa-i desfăcut...