Din poartă-n poartă, an de an,
Tot bate-n poartă un sărman...
Și glasul lui sună duios:
- Nu ai ceva pentru Hristos?

Se uită-așa duios spre tine
Să-i dai din casa ta o pâine
Și mulțumindu-ți el frumos
Pleacă pe drumu-ntunecos...

O, fiți miloși, iubiții mei
Căci tot ce-aveți, e harul Său
Care ne dă pe săturate
Și poate grijă să ne poarte.

Nu-l alunga, nu-l judeca
Poate e Domnu-n poarta ta
Și când în noapte va pleca
N-ai binecuvîntarea Sa...
amin