La anul, în Ierusalim!

Trăim în „Anul de-ndurare”,
Și-n cer, cu Domnul, vrem să fim,
Deci, vă propunem o urare:
„La anul, în Ierusalim!”

Este-auzit la sioniști
Acest salut-sfânt crezământ,
Prin care-și urau, optimiști:
Revederea-n Sionul sfânt.

Cu cei ce pleacă azi la Domnul,
Cu fericiți ce-au adormit
În Isus, (nu i-a „furat somnul”)
Am vrea să fim în infinit!

Acolo e numai iubire,
Ura se sparge de temelii
De hrisolit și safire,
Din templul cu pietre vii.

Mărgăritare-i sunt porțile
Având drept străjeri- îngerii;
Nestemate-i sunt florile:
Prunci scoși din valea plângerii.

Soarta, adesea, ni-e tragică,
Dar în epilog, vrem să scrie:
„Va urma: Viața Veșnică
Cu Domnul, în bucurie!”

Vă invit, în Sion, la-ntâlnire
Pe temelia sfântului Andrei,
Trimis, ca apostol, în vechime,
Pe cotropitul plai al Daciei...

Suntem în veacul de-ndurare,
Dar triste răni, boli, suferim...
Să ne-adresăm sfântă urare:
„La Anul, în Ierusalim!”


Amin!