Ești gata să pășești dincolo
De carapacea ta de fier,
S-alergi încoace și încolo
Și să te prinzi apoi de cer?

Să scoți afară-n văzul lumii
Toți zeii ce i-ai adunat
Căci ai umblat sub legea firii
Și doar gunoi ai câștigat.

Ești gata să strivești cu ură
Nimicul ce l-ai prețuit,
Să pui cuvântul Meu în gură,
De vrei să fii azi mântuit?

Să lepezi prietenia celor
Ce Imi iau Numele-n deșert,
Să însoțești ceata acelor
Ce Mă sfințesc în al lor piept?

S-arunci din cuget nebunia
În care ai trăit hoinar
Că n-am să-mi potolesc mânia
Când voi retrage al Meu har.

Și să te-oprești din alergarea
Ce sufletul ți-a pustiit
Ca să privești sfios jertfirea
Ce pentru tine-am săvârșit.

Eu Mi-am dat Fiul Meu la moarte -
Un sfânt din cer pentru un om -
Iar tu, tu ai ales din toate
Ca să-l slujești pe un alt domn.

Dar azi îți zic blând, cu durere,
Căci te iubesc și vreau să știi
Că pentru tine dau popoare
Și-n brațe-am să te port... de vii.

Galati, Cristina Magdalena Francu